1. [DEX '09] INCARNAȚIE, incarnații, s. f. Incarnare. – Din fr. incarnation.
2. [MDA2] incarnație sf [At: ALAS 21 VI, 1935, 2/1 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr incarnation] 1 Întrupare. 2 Incarnare (2). 3 Concretizare. 4 Incarnare (5).
3. [DN] INCARNAȚIE s.f. Incarnare. [Gen. -iei, var. incarnațiune s.f. / < fr. incarnation, lat. incarnatio].
4. [MDN '00] INCARNAȚIE s. f. incarnare. (< fr. incarnation, lat. incarnatio)
5. [MDA2] incarnațiune sf vz incarnație
6. [CADE] * INCARNAȚIUNE, INCARNAȚIE sf. Întrupare; taina prin care cuvintul lui Dumnezeu sa făcut trup [fr.].
7. [DN] INCARNAȚIUNE s.f. v. incarnație.
8. [Șăineanu, ed. VI] incarnați(un)e f. întrupare, se zice în special de taina prin care cuvântul lui D-zeu s’a făcut trup.
9. [Scriban] *incarnațiúne f. (lat. incarnátio, -ónis). Întrupare. Acțiunea pin care Isus Hristos s’a făcut om, unind natura divină cu forma umană (la catolicĭ). – Și -áție.
10. [DOOM 3] incarnație (desp. -ți-e) s. f., art. incarnația (desp. -ți-a), g.-d. art. incarnației; pl. incarnații, art. incarnațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] incarnație (-ți-e) s. f., art. incarnația (-ți-a), g.-d. art. incarnației; pl. incarnații, art. incarnațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL