1. [Șăineanu, ed. VI] încântec n. farmec: încântec și descântec pe lume s’au lăsat AL.
2. [CADE] * ÎNCÎNTEC, ÎNCÎNTIC (pl. -ece, ice) sf. Încîntare; farmec: ce încîntic de fală și de vitejie trebuie să fi fost pe voinicul fecior (ODOB.); mi se păru că... sînt ca prin încîntec transportat în mijlocul fericirilor din raiu (GN.); [încînta + cîntec].
3. [DLRLC] ÎNCÎNTIC, încîntice, s. n. (Învechit) Încîntare. Ce încîntic... trebuie să fi fost pe voinicul fecior. ODOBESCU, S. III 198.
4. [DLRM] ÎNCÎNTIC, încîntice, s. n. (Înv., rar) Încîntare. [Var.: încîntec s. n.] – Din încînta + cîntec.
5. [DLRM] ÎNCÎNTEC s. n. v. încîntic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL