1. [DEX '09] ÎNCAILEA adv. v. încaltea.
2. [MDA2] încailea av vz încai
3. [CADE] ÎNCAILE(A) 👉 ÎNCAI.
4. [Șăineanu, ed. VI] încailea adv. V. încai.
5. [Scriban] încáĭlea, V. încaĭ.
6. [DEX '09] ÎNCAI adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. – În + cai (pl. înv. al lui cale).
7. [DEX '09] ÎNCALTE adv. v. încaltea.
8. [DEX '09] ÎNCALTEA adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. [Var.: încalte, încailea adv.] – Încă + alta.
9. [MDA2] caltea av vz încaltea
10. [MDA2] încai av [At: CORESI, EV. 108/33 / V: (înv) ~le, ~lea, ~ale,~alea, ~aleai / A și: (îrg) încai / E: în- + cai] (Reg) 1 Cel puțin. 2 Măcar.
11. [MDA2] încaile av vz încai
12. [MDA2] încailete av vz încalțe
13. [MDA2] încale av vz încai
14. [MDA2] încalea av vz încai
15. [MDA2] încaleai av vz încai
16. [MDA2] încalete av vz încalțe
17. [MDA2] încaltea av vz încalte
18. [MDA2] încaltelea av vz încalte
19. [MDA2] încăletea av vz încalte
20. [MDA2] încălețe av vz încalte
21. [MDA2] încălte av vz încalte
22. [CADE] ÎNCAI, F ÎNCAILE(A), Mold. ÎNCALTE(A) adv. Barem, măcar, cel putin: m’a ținut o sută și mai bine de lei, da ’ncai am făcut un lucru bun (BR.-VN.); acum, încaile, prindeți la inimă! (ODOB.); dacă te frigi, încailea să te frigi cu o ciorbă bună (ZNN.); spune-mi încaltea tot, ca să știu și eu de ce să mă feresc (GN.).
23. [CADE] ÎNCALTE(A) = ÎNCAI.
24. [DLRLC] ÎNCAI adv. Încaltea. Încai fă bunătate de ne dă hainele. ISPIRESCU, L. 150. Știu destule limbi străine – încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei. CARAGIALE, O. III 31. Veveriță îmi este vechi dușman; dar încai niciodată nu s-a ascuns. NEGRUZZI, S. I 141.
25. [DLRLC] ÎNCALTEA adv. (Mold.; și în forma încalte) Măcar, cel puțin, barem, încai. Apoi dacă-i vorba așa, să iei după cît muncești, las’ pe noi! Asta, încaltea, ar fi o rînduială! CAMILAR, TEM. 31. Aiasta încalte mi-o plăcut! C. PETRESCU, R. DR. 17. Cînd ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar, cu mîrțogul ista, îți duc vergile. CREANGĂ, P. 203. De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. EMINESCU, O. I 54. – Variante: încalte, încailea (SADOVEANU, M. C. 206, FILIMON, C. 129) adv.
26. [Șăineanu, ed. VI] încai (încailea) adv, cel puțin: dă-mi încai banii. [Origină necunoscută].
27. [Șăineanu, ed. VI] încalte(a) adv. V. încai: încaltea când ai fi și tu ceva CR.
28. [Scriban] încáĭ, încáĭlea, încálea și încáltea (ea dift.) adv. (d. încă, ca cîndaĭ și cîndailea d. cînd). Fam. Cel puțin, barim, măcar: mă duc să văd încaltea ce-a fost, încaltea nu m’am dus degeaba. – Forma încaĭlea în vest. Rar încáletea. În Bihor (Șez. 37, 129) încăléte.
29. [Scriban] încálea, V. încaĭ.
30. [Scriban] încáltea, V. încaĭ.
31. [DOOM 3] încai (reg.) adv.
32. [DOOM 3] !încaltea (reg.) adv.
33. [DOOM 2] încaltea/încalte (reg.) adv.
34. [IVO-III] încai.
35. [DRAM 2021] încálete, adv. v. încalte.
36. [DRAM 2021] încálte, (încalete), adv. Măcar, cel puțin: „Amu, apoi săturați-vă încalte de lapte” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Din încă + alta (Scriban, DEX, MDA).
37. [DRAM 2015] încalte, (încalete), adv. – Măcar, cel puțin: „Încalete le-o dat de lucru”; „Amu, apoi săturați-vă încalte de lapte” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Din încă + alta (Scriban, DEX, MDA).
38. [DRAM] încalete, (încalte), adv. – Măcar, cel puțin: „Încalete le-o dat de lucru”. – Încă + alta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL