1. [MDA2] încaier sn [At: COȘBUC, A. E. 185 / S și: (înv) ~caer / Pl: ~e / E: încăiera] (Nob) Încăierare.
2. [Scriban] încáĭer, a -á v. tr. (d. caĭer). Arunc la bătaĭe contra altuĭa. V. refl. Mă arunc și intru în luptă: oștile s’aŭ încăĭerat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL