1. [MDA2] încaier sn [At: COȘBUC, A. E. 185 / S și: (înv) ~caer / Pl: ~e / E: încăiera] (Nob) Încăierare.
2. [DLRM] ÎNCAIER s. n. (Rar) Încăierare. – Postverbal al lui încăiera.
3. [DEX '09] ÎNCĂIERA, încaier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ Tranz. (Rar) A ataca, a hărțui. – În + caier.
4. [MDA2] încăiera [At: PANN, P. V. 12/14 / Pzi: încaier / E: în- + caier] 1 vrr A se lua la bătaie. 2 vr A începe o luptă. 3 vt (Rar) A hărțui. 4 vt A face să se încaiere. 5 vt (Nob) A lua la bătaie. 6 vt A face caier din in sau din cânepă.
5. [CADE] ÎNCĂIERA (-caier) vb. tr. și vb. refl. 1 A (se) lua la bătaie: Bani, că te ’ncaier îndată! (PANN); Se încaieră de mine, să mă prindă chiar de chică (RET.); văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere la bătaie, ne punem la mijloc și-i împăcăm (CRG.) ¶ 2 A se apuca la luptă: oștile se puseră în mișcare... și se încăierară (ISP.) [caier, propriu „a se apuca de caier (= păr”)].
6. [DLRLC] ÎNCĂIERA, încaier, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se lua la bătaie, a începe o luptă. M-am certat cu frate-meu și ne-am încăierat. STANCU, D. 259. S-au încăierat acolo sus, în vîrful catargului, deasupra abisului, în suflarea vîntului. BART, E. 273. ◊ (Urmat de determinări pleonastice) Era cît pe ce să se încaiere la bătaie. CREANGĂ, A. 107. Se-ncaieră la pumni Cu cine se-ntîlnește. NEGRUZZI, S. II 230. ◊ Fig. Dar culmile din dreapta și din stînga se-ncăierară deodată, schimbînd înfățișarea locului și frîngînd linia aproape dreaptă a drumului. GALACTION, O. I 37. 2. Tranz. (Rar) A ataca, a hărțui. Nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un cîine încăierat de viespi... venea de-a rostogolul către iaz. GALACTION, O. I 44.
7. [Șăineanu, ed. VI] încăierà v. 1. a se lua la bătaie, apucându-se de păr: era cât pe ce să se încaiere la bătaie CR.; 2. a începe lupta: oștile se încăierară. [Lit. a pune în caier (și cu sensul de «smoc de păr»): metaforă luată din tehnica țesutului].
8. [MDO] încaier (v. încăiera)
9. [IVO-III] încaier.
10. [DOOM 3] încăiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încaier, 2 sg. încaieri, 3 încaieră; conj. prez. 1 sg. să încaier, 3 să încaiere; imper. 2 sg. afirm. încaieră
11. [DOOM 2] încăiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încaier, 3 încaieră
12. [MDO] încăiera (ind. prez. 1 sg. încaier)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL