1. [DEX '09] INAUGURA, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.
2. [MDA2] inaugura vt [At: RUSSO, S. 11 / V: în~ / Pzi: ~rez și (nob) inaugur / E: lat inaugurare, fr inaugurer] 1 A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc. 2 (Pgn) A marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. 3 (Spc) A dezveli în mod solemn un monument.
3. [CADE] * INAUGURA (-urez) vb. tr. 1 A deschide publicului, pentru întîia oară, în mod solem, un edificiu, un muzeu, o școală, etc.; a desveli, a consacra un monument, o statuă, etc. ¶ 2 Ⓕ A începe, a face începutul [fr.].
4. [DLRLC] INAUGURA, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugura (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I.
5. [DN] INAUGURA vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare].
6. [MDN '00] INAUGURA vb. tr. a începe, a deschide solemn activitatea unei instituții; a dezveli un monument. ◊ (fig.) a începe, a deschide drum. (< fr. inaugurer, lat. inaugurare)
7. [Șăineanu, ed. VI] inaugurà v. 1. a deschide, a începe solemn pentru întâia oară un edificiu, o statuă, un monument; 2. fig. a fi începutul unui lucru.
8. [MDA2] înaugura v vz inaugura
9. [DLRLC] ÎNAUGURA vb. I v. inaugura.
10. [DN] ÎNAUGURA vb. I. v. inaugura.
11. [Scriban] *inauguréz v. tr. (lat. in-áuguro, -áre. V. augurez). Arăt prima oară publiculuĭ pintr’o solemnitate un monument, un stabiliment, un bastiment ș. a. Fig. Încep un obiceĭ, o sistemă: a inaugura obiceĭu unor conferențe anuale, (iron.) a inaugura o sistemă de persecuțiunĭ.
12. [DOOM 3] inaugura (a ~) (desp. i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 1 sg. inaugurez, 3 inaugurează; conj. prez. 1 sg. să inaugurez, 3 să inaugureze
13. [DOOM 2] !inaugura (a ~) (i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 3 inaugurează
14. [MDO] inaugura
15. [IVO-III] inaugurez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL