1. [DEX '09] ÎNAPOIAT, -Ă, înapoiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are mintea insuficient dezvoltată; arierat. 2. (Despre persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. – V. înapoia2.
2. [MDA2] înapoiat, ~ă a [At: BACOVIA, O. 233 / V: (înv) ~iet, na~ / Pl: ~ați, ~e / E: înapoia1] 1 (D. lucruri) Restituit. 2 (D. persoane) Care a revenit în locul de unde a plecat. 3 Care este împiedicat să muncească. 4 (Fig) Care are mintea insuficient dezvoltată Si: arierat. 5 (D. persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. 6 (Îvr) Retrogradat2. 7 (Îvr) Disprețuit2. 8 (Îvr) Umilit2.
3. [CADE] ÎNAPOIAT adj. 1 p. ÎNAPOIA ¶ 2 Dat înapoi, restituit ¶ 3 Rămas înapoi (cu învățătura, cu mintea, cu civilizația, etc.) ¶ 4 Întors, revenit.
4. [DLRLC] ÎNAPOIAT, -Ă, înapoiați, -te, adj. (Despre persoane, popoare, țări etc.) Care a rămas în urmă în ceea ce privește nivelul cultural, economic, politic etc. Imperialismul, accelerînd dezvoltarea capitalismului în țările mai înapoiate, determină ascuțirea luptei împotriva asupririi naționale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 20.
5. [Șăineanu, ed. VI] înapoiat a. 1. dat îndărăt, restituit: bani înapoiați; 2. rămas înapoi, retrograd: popor înapoiat.
6. [Scriban] înapoĭát, -ă adj. Restituit: banĭ înapoĭațĭ. Fig. Rămas înapoĭ, retrograd: popor înapoĭat.
7. [DEX '09] ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi; a restitui. ♦ Refl. A reveni, a se întoarce la locul de unde a plecat. 2. Refl. și intranz. Fig. (Înv.) A fi în declin, a regresa; a decădea. [Var.: (reg.) napoia vb. I] – Din înapoi.
8. [DEX '09] NAPOIA vb. I v. înapoia2.
9. [MDA2] înapoia1 [At: MARCOVICI, C. 113/7 / V: (înv) înapoi, napoia / S și: înn~ / Pzi: ~iez / E: înapoi] 1 vt A restitui. 2-3 vtr (Iuz) A (se) întoarce. 4 vt (Iuz; îe) A ~ pe cineva în lucru A împiedica pe cineva să muncească. 5 vt (Iuz; îae) A împiedica pe cineva să-și dezvolte inteligența. 6 vt (Iuz; fig) A disprețui. 7 vt (Iuz; fig) A umili. 8 vr (Fig) A rămâne în urmă. 9 vi (Fig) A regresa.
10. [MDA2] înapoiet, ~ă a vz înapoiat
11. [MDA2] napoi2 v vz înapoia
12. [MDA2] napoia v vz înapoia
13. [MDA2] napoiat, ~ă a vz înapoiat
14. [CADE] ÎNAPOI I. adv. În urmă, la spate, îndărăt; (P): la plăcinte înainte și la războiu ~ 👉 ÎNAINTE I. 1; a rămînea ~; a merge ~ ca racul; a se uita ~; a veni ~; a se întoarce ~, a veni iar la locul de unde a plecat; a-și lua vorba ~, a nu mai voi să se țină de vorbă; a da ~, a) a întoarce, a restitui, a da îndărăt un lucru împrumutat; b) a se retrage: calul... începe... a sări în două picioare și a da înapoi (CRG.); cu acest din urmă înțeles și: a se da ~. II. interj. Strigăt adresat cuiva, spre a se retrage, spre a se depărta: ~, nelegiuiților! III. ÎNAPOIA prep. construită cu genit. În urma, la spatele, îndărătul: ~ mea; ~ frontului [lat. in + ad-post].
15. [CADE] ÎNAPOIA (-oiez), ‼ ÎNAPOI (-oiesc) I. vb. tr. ① A da înapoi (un lucru împrumutat), a restitui: i-am împrumutat cartea, dar nu mi-a înapoiat-o încă; fă bine de înapoiește un leu tovarășului dumitale (CRG.) ¶ 2 A da mai la urmă, cu o treaptă mai jos. II. vb. refl. A se întoarce, a veni înapoi.
16. [CADE] NAPOI 👉 ÎNAPOI.
17. [DLRLC] ÎNAPOI vb. IV v. înapoia2.
18. [DLRLC] ÎNAPOIA2, înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi, a restitui. Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ♦ A retroceda. Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se întoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. și intranz. Fig. (Învechit) A da înapoi, a regresa, a decădea, a fi în declin. Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variante: napoia (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobișnuit) înapoi (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.
19. [Șăineanu, ed. VI] înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.
20. [Scriban] înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!
21. [DOOM 3] înapoia1 (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. înapoiez, 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 1 sg. să înapoiez, 3 să înapoieze; ger. înapoind
22. [DOOM 2] !înapoia2 (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 să înapoieze; ger. înapoind
23. [MDO] înapoia (ind. prez. 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem)
24. [IVO-III] înapoiez, -ind ger., -iere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL