1. [DEX '09] ÎNĂLȚĂTURĂ, înălțaturi, s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură.
2. [MDA2] înălțătură sf [At: ODOBESCU, S. II, 224 / Pl: ~ri / E: înălța + -tură] (Rar) Ridicătură (de pământ) Si: colină1, deal (1), înălțime (6), movilă.
3. [CADE] ÎNĂLȚĂTURĂ (pl. -turi) sf. 🌐 Ridicătură, teren înălțat; înălțime [înălța].
4. [DEX '98] ÎNĂLȚĂTURĂ s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură.
5. [DLRLC] ÎNĂLȚĂTURĂ s. f. (Rar) Ridicătură (de pămînt), înălțime. În marginea pădurii... pe o înălțătură, stau trei rînduri de șanțuri vechi. ODOBESCU, S. II 224.
6. [Scriban] înălțătúră f., pl. ĭ. Loc înălțat, rîdicătură. V. estradă, prispă.
7. [DOOM 3] înălțătură s. f., g.-d. art. înălțăturii; pl. înălțături
8. [DOOM 2] înălțătură s. f., g.-d. art. înălțăturii; pl. înălțături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL