1. [DEX '09] ÎNĂLȚARE, înălțări, s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊ Înălțarea (Domnului) = numele unei sărbători creștine, care se ține la 40 de zile după Paște; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. înălța.
2. [MDA2] înălțare sf [At: PSALT. SCH. 6/14 / V: (înv) îrăl~, nălțare / S și: înnă~ / Pl: ~țări / E: înălța] 1 Ridicare. 2 Construire de clădiri Si: înălțat1 (2). 3 Ivire a corpurilor cerești pe boltă Si: înălțat1 (3). 4-5 Ridicare a ochilor (în semn de nesupunere) Si: înălțat1 (4-5). 6 (Fig) Ridicare în rang Si: înălțat1 (6). 7 Ridicare a vocii, a tonului Si: înălțat1 (7). 8 (Fig) Lăudare. 9 (Fig) Slăvire. 10 (Fig; înv) Aroganță (1). 11 (Fig) Progres. 12 (Înv) Urcare a unui monarh pe tron Si: înălțat1 (12). 13 (Bis; îs) ~a Domnului Sărbătoare religioasă celebrată la 40 de zile după Paști în cinstea ridicării la ceruri a lui Iisus Flristos. 14 (Bis; îs) -a Crucii Sărbătoare religioasă celebrată la 14 septembrie în amintirea apariției crucii în biserica din Ierusalim. 15 (Înv; ca titulatură) Alteță. 16 (Înv) Încălecare. 17 (Ccr; rar) Superioritate morală, intelectuală etc. Si: înălțat1 (14). 18 Creștere în înălțime a copiilor Si: înălțat1 (15). 19 Ivire în toată măreția a unui monument Si: înălțat1 (16).
3. [CADE] ÎNĂLȚARE sf. 1 Faptul de a (se) înălța ¶ 2 ⛪ Înălțarea (Domnului), sărbătoare care se ține la 40 de zile după Paști, în amintirea înălțării la cer a Mîntuitorului; numită și „lspas” ¶ 3 ⛪ Înălțarea Crucii 👉 CRUCE.
4. [DEX '98] ÎNĂLȚARE, înălțări, s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊ Înălțarea (Domnului) = numele unei sărbători creștine, care se ține la 40 de zile după Paști; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. înălța.
5. [DLRLC] ÎNĂLȚARE, înălțări, s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. 1. Ridicare, urcare. ◊ Înălțarea (domnului) = sărbătoare religioasă creștină, care se serbează la patruzeci de zile după paști. O altă biserică mare de piatră, cu hramul înălțării... NEGRUZZI, S. I 214. 2. Înaintare în rang, într-un serviciu, într-o situație; mărire. E scară de-nălțare un socru ca Moțoc. ALECSANDRI, T. II 108. Atunci se făceau și înălțări în ranguri. BĂLCESCU, O. I 16. Căderea dopotrivă cu înălțarea, a fi! ALEXANDRESCU, M. 10. ♦ (Învechit) Urcare a unui monarh pe tron; înscăunare. Tunurile seraiului și pristavii în piețe vestiră moartea lui Murad al III-lea și înălțarea lui Mahomed al III-lea. BĂLCESCU, O. II 63. 3. Progres, dezvoltare. Ați găsit țara noastră... în momentul unei înălțări creatoare. SAHIA, U.R.S.S. 150. Viitor de aur țara noastră are Și prevăd prin secoli a ei înălțare. BOLINTINEANU, O. 37.
6. [Șăineanu, ed. VI] înălțare f. 1. acțiunea de a înălța; 2. numele a două sărbători: înălțarea Crucii (14 Sept.) și Înălțarea Domnului (40 zile după Paști).
7. [Scriban] înălțáre f. Acțiunea de a saŭ de a te înălța. Înălțarea Domnuluĭ, Ispasu, o sărbătoare la 40 de zile după Paște; Înălțarea saŭ Ziŭa Cruciĭ, o sărbătoare la 14 Septembre în amintirea uneĭ ceremoniĭ care s’a făcut la Ĭerusalim în onoarea cruciĭ supt Eracliŭ. V. exaltare.
8. [DOOM 3] !Înălțarea (sărbătoare) s. propriu f. art., neart. Înălțare (de ~), g.-d. art. Înălțării
9. [DOOM 2] !Înălțarea (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Înălțării
10. [DOOM 3] înălțare s. f., g.-d. art. înălțării; pl. înălțări
11. [DOOM 2] înălțare s. f., g.-d. art. înălțării; pl. înălțări
12. [D.Religios] înălțare, înălțări s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Urcare pe tron a unui monah. ♦ (Bis.) Înălțarea sfintei (sau cinstitei) cruci v. cruce. ◊ Înălțarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos = una dintre cele 12 mari sărbători domnești ale Bis. creștine, în amintirea zilei când, în prezența apostolilor Săi, s-a înălțat la cer pe Muntele Măslinilor la 40 de zile după înviere. Bis. prăznuiește această sărbătoare în joia a șasea după duminica Paștilor. – Din înălța.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL