1. [DEX '09] INALIENABIL, -Ă, inalienabili, -e, adj. (Despre drepturi, bunuri) Care nu poate face obiectul unui act de înstrăinare. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénable.
2. [MDA2] inalienabil, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 123 / Pl: ~i, ~e / E: fr inaliénable] (Jur) Care nu poate fi înstrăinat.
3. [CADE] * INALIENABIL adj. ⚖️ Ce nu poate fi înstrăinat (vîndut, dăruit, etc.): bunuri ~; libertatea intelectuală este... un drept ~ al omului (I.-GH.) [fr.].
4. [DEX '98] INALIENABIL, -Ă, inalienabili, -e, adj. (Despre drepturi, bunuri) Care, potrivit legii sau voinței părților, nu poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénable.
5. [DLRLC] INALIENABIL, -Ă, inalienabili,-e, adj. Care nu poate fi înstrăinat. Fiecare popor are dreptul suveran și inalienabil de a-și orîndui viața conform propriei sale voințe, fără nici un amestec dinafară. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. – Pronunțat: -li-e-.
6. [DN] INALIENABIL, -Ă adj. Care nu se poate înstrăina. [Pron. -li-e-. / cf. fr. inaliénable, it. inalienabile].
7. [MDN '00] INALIENABIL, -Ă adj. (despre bunuri, proprietăți, drepturi) care nu poate fi înstrăinat. (< fr. inaliénable, lat. inalienabilis)
8. [Șăineanu, ed. VI] inalienabil a. care nu poate fi înstrăinat, vândut sau dat: bunurile dotale ale minorilor și interzișilor, sunt inalienabile.
9. [Scriban] *inalienábil, -ă adj. (d. alienabil; fr. -able). Care nu se poate aliena (vinde saŭ da).
10. [DOOM 3] inalienabil (desp. i-na-li-e-/in-a-) adj. m., pl. inalienabili; f. inalienabilă, pl. inalienabile
11. [DOOM 2] !inalienabil (i-na-li-e-/in-a-) adj. m., pl. inalienabili; f. inalienabilă, pl. inalienabile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL