1. [DEX '09] ÎNĂLBIT1 s. n. Faptul de a (se) înălbi; înălbire. – V. înălbi.
2. [DEX '09] ÎNĂLBIT2, -Ă, înălbiți, -te, adj. Albit2. [Var.: (reg.) nălbit, -ă adj.] – V. înălbi.
3. [MDA2] înălbit2, ~ă a [At: DA / V: (îvp) nălbit / Pl: ~iți, ~e / E: înălbi] 1 Care își schimbă culoarea în mai alb. 2 Vopsit în alb. 3 Decolorat2. 4 (Pop) Fardat2. 5 (Rar) Încărunțit2. 6 (Fig) Curățat2 .
4. [MDA2] înălbit1 sn [At: DA / V: (îvp) nălbit / Pl: ~uri / E: înălbi] 1-3 Înălbire (1-3). 4 Fardare. 5 Decolorare. 6 (Rar) Încărunțire. 7 (Fig) Curățare. 8 Înălbire (8).
5. [CADE] ÎNĂLBIT sbst. Faptul de a înălbi: ~ul rufelor (🖼 2699).
6. [DEX '98] ÎNĂLBIT1 s. n. Faptul de a înălbi; înălbire. – V. înălbi.
7. [DLRLC] ÎNĂLBIT2, -Ă, înălbiți, -te, adj. Albit2. Ca pe o tîmplă înălbită... se zăresc zăpezile. BOGZA, C. O. 45. Pe cîmpia înălbită, netedă, strălucitoare, Se văd insule de codri. ALECSANDRI, P. A. 114. – Variantă: nălbit, -ă (DELAVRANCEA, S. 33) adj.
8. [DLRLC] ÎNĂLBIT1 s. n. Faptul de a înălbi. Înălbitul pînzei.
9. [DEX '09] ÎNĂLBI, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. ♦ Intranz. și refl. (Rar) A deveni alb, a părea alb. [Var.: (reg.) nălbi vb. IV] – În + albi.
10. [DEX '09] NĂLBI vb. IV v. înălbi.
11. [DEX '09] NĂLBIT, -Ă adj. v. înălbit2.
12. [MDA2] înălbi [At: BELDIMAN, V. P. I, 82/4 / V: (îvp) nălbi / Pzi: ~besc / E: în- + albi] 1-4 vir A deveni (mai) alb. 5-6 vtr (Pop) A (se) farda. 7 vt A vopsi în alb. 8 vt A decolora. 9 vi (Rar) A încărunți. 10-11 vtr (Fig) A (se) curăța. 12-13 vtr (Fig) A (se) purifica de păcate.
13. [CADE] ÎNĂLBI, NĂLBI (besc) – ALBI: fetele nălbesc pînza mai de vale între sălcii (VLAH.); era viespea care înălbise pe dracul (CRG.); atîta de mulți au perit, că au nălbit poiana de trupurile celor periți (GR.-UR.).
14. [CADE] NĂLBI 👉 ÎNĂLBl.
15. [DLRLC] ÎNĂLBI, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. [Fulgii] au coborît leneși, tremurători și au înălbit pînă în zare fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 331. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, inălbind păreții. EMINESCU, O. I 202. ♦ Intranz. (Rar) A deveni alb, a părea alb. Fluturașul argintiu Înălbește în albastru. BELDICEANU, P. 58. – Variantă: nălbi (DELAVRANCEA, S. 165) vb. IV.
16. [DLRLC] NĂLBIT, -Ă adj. v. înălbit.
17. [Șăineanu, ed. VI] înălbi v. 1. a albi: câte oase au înălbit! POP.; 2. a se face alb: se înălbi ca ceara. [Lat INALBESCERE]. V. nălbi.
18. [Șăineanu, ed. VI] nălbì v. 1. a înălbi; 2. a albi pânza.
19. [Șăineanu, ed. VI] nălbit n. albitul pânzei.
20. [Scriban] albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s’aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).
21. [Scriban] înălbésc, V. albesc.
22. [DOOM 3] înălbit (desp. î-năl-/în-ăl-) s. n.
23. [DOOM 2] !înălbit (î-năl-/în-ăl-) s. n.
24. [DOOM 3] înălbi (a ~) (desp. î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbesc, 3 sg. înălbește, imperf. 1 înălbeam; conj. prez. 1 sg. să înălbesc, 3 să înălbească
25. [DOOM 2] !înălbi (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbesc, imperf. 3 sg. înălbea; conj. prez. 3 să înălbească
26. [MDO] înălbi
27. [CECC] A înălbi un arab! – Expresie moștenită de la filozoful grec Zenon, întemeietorul școlii stoice. Deoarece nu ne-a rămas nimic scris de la el, tot ce s-a aflat (deci și expresia de mai sus) ne-a parvenit indirect prin Cicero și Plutarh, care în lucrările lor pomenesc în repetate rînduri despre Zenon. „A înălbi un arab” înseamnă a încerca un lucru cu neputință de realizat. Ca și schimbarea culorii unui negru. FIL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL