1. [DEX '09] ÎNĂLBIRE, înălbiri, s. f. Acțiunea de a (se) înălbi și rezultatul ei; înălbit1. ♦ (Hort.) Creștere forțată a unor legume la întuneric pentru a obține frunze și pețioluri de culoare albă-gălbuie, lipsite de amăreală. – V. înălbi.
2. [MDA2] înălbire sf [At: MARIAN, CH. 52 / Pl: ~ri / E: înălbi] 1-2 Schimbare a culorii în (mai) alb Si: înălbeală (1-2), înălbit1 (1-2). 3 (Pop) Vopsire în alb Si: înălbeală (3), înălbit1 (3). 4 Fardare. 5 Decolorare. 6 (Rar) Încărunțire. 7 (Fig) Curățare. 8 (Fig) Purificare de păcate Si: înălbeală (8), înălbit1 (1-2).
3. [DEX '09] ÎNĂLBI, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. ♦ Intranz. și refl. (Rar) A deveni alb, a părea alb. [Var.: (reg.) nălbi vb. IV] – În + albi.
4. [DEX '09] NĂLBI vb. IV v. înălbi.
5. [MDA2] înălbi [At: BELDIMAN, V. P. I, 82/4 / V: (îvp) nălbi / Pzi: ~besc / E: în- + albi] 1-4 vir A deveni (mai) alb. 5-6 vtr (Pop) A (se) farda. 7 vt A vopsi în alb. 8 vt A decolora. 9 vi (Rar) A încărunți. 10-11 vtr (Fig) A (se) curăța. 12-13 vtr (Fig) A (se) purifica de păcate.
6. [CADE] ÎNĂLBI, NĂLBI (besc) – ALBI: fetele nălbesc pînza mai de vale între sălcii (VLAH.); era viespea care înălbise pe dracul (CRG.); atîta de mulți au perit, că au nălbit poiana de trupurile celor periți (GR.-UR.).
7. [CADE] NĂLBI 👉 ÎNĂLBl.
8. [DLRLC] ÎNĂLBI, înălbesc, vb. IV. Tranz. A face să devină alb. [Fulgii] au coborît leneși, tremurători și au înălbit pînă în zare fața pămîntului. SADOVEANU, O. VII 331. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, inălbind păreții. EMINESCU, O. I 202. ♦ Intranz. (Rar) A deveni alb, a părea alb. Fluturașul argintiu Înălbește în albastru. BELDICEANU, P. 58. – Variantă: nălbi (DELAVRANCEA, S. 165) vb. IV.
9. [Șăineanu, ed. VI] înălbi v. 1. a albi: câte oase au înălbit! POP.; 2. a se face alb: se înălbi ca ceara. [Lat INALBESCERE]. V. nălbi.
10. [Șăineanu, ed. VI] nălbì v. 1. a înălbi; 2. a albi pânza.
11. [Scriban] albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s’aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).
12. [Scriban] înălbésc, V. albesc.
13. [DOOM 3] înălbire (desp. î-năl-/în-ăl-) s. f., g.-d. art. înălbirii; pl. înălbiri
14. [DOOM 2] !înălbire (î-năl-/în-ăl-) s. f., g.-d. art. înălbirii; pl. înălbiri
15. [DOOM 3] înălbi (a ~) (desp. î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbesc, 3 sg. înălbește, imperf. 1 înălbeam; conj. prez. 1 sg. să înălbesc, 3 să înălbească
16. [DOOM 2] !înălbi (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbesc, imperf. 3 sg. înălbea; conj. prez. 3 să înălbească
17. [MDO] înălbi
18. [CECC] A înălbi un arab! – Expresie moștenită de la filozoful grec Zenon, întemeietorul școlii stoice. Deoarece nu ne-a rămas nimic scris de la el, tot ce s-a aflat (deci și expresia de mai sus) ne-a parvenit indirect prin Cicero și Plutarh, care în lucrările lor pomenesc în repetate rînduri despre Zenon. „A înălbi un arab” înseamnă a încerca un lucru cu neputință de realizat. Ca și schimbarea culorii unui negru. FIL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL