1. [DEX '09] ÎNALBĂSTRI vb. IV v. înălbăstri.
2. [DEX '09] ÎNĂLBĂSTRI, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstri vb. IV] – În + albăstri.
3. [MDA2] înalbăstri [At: DLR ms / Pzi: ~resc / în- + albăstri) 1 vt A da unui obiect o culoare albastră mai intensă. 2-4 vir (Fig) (A avea) (a căpăta sau) a răspândi o lucire albastră. 5 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală.
4. [DLRLC] ÎNĂLBĂSTRI, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni albastru; p. ext. a se învineți (de mînie). Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199. 2. A albăstri (3). (Atestat în forma înalbăstri) De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variantă: înalbăstri vb. IV.
5. [DOOM 3] înălbăstri (a ~) (desp. î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstresc, 3 sg. înălbăstrește, imperf. 1 înălbăstream; conj. prez. 1 sg. să înălbăstresc, 3 să înălbăstrească
6. [DOOM 2] !înălbăstri (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstresc, imperf. 3 sg. înălbăstrea; conj. prez. 3 să înălbăstrească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL