1. [CADE] ÎNAINTE-MERGĂTOR sm. 1 Precursor, înaintaș, cel ce merge înaintea altora: poeții cei mari sînt ~i ai viitorimii (ODOB.) ¶ 2 Supranume dat Sfîntului Ioan Botezătorul.
2. [Șăineanu, ed. VI] înainte-mergător m. 1. predecesor; 2. supranumele sfântului Ioan Botezătorul.
3. [Scriban] înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).
4. [DEX '09] ÎNAINTE adv. I. (Cu sens local) În față. ♦ În locul dintâi, în frunte. ♦ (Cu valoare de interjecție) Îndemn de a înainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai întâi. ◊ Expr. Mai înainte = a) mai demult; b) mai repede (decât altcineva sau altceva). De mai înainte = de mai demult. Cu... (mai) înainte sau (mai) înainte cu..., arată cât timp a trecut de la întâmplarea de care este vorba. Înainte vreme = odinioară. ◊ Compus: înainte-mergător s. m. = înaintaș (3), precursor; p. ext. om cu vederi înaintate. 2. Mai departe, în continuare. ◊ Expr. De azi (sau aici, acum etc.) înainte = de azi (sau aici, acum etc.) încolo. [Var.: nainte adv.] – Lat. in ab ante.
5. [DLRLC] MERGĂTOR, -OARE, mergători, -oare, adj. (Rar; despre o apă, un rîu; în opoziție cu stătător) Curgător. Murăș, Murăș, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare, Precum ești de mergătoare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. ◊ (Substantivat, învechit) Înainte-mergător = înaintaș, precursor; p. ext. persoană de frunte, cu concepții progresiste, om înaintat. Oamenii pe cari instituțiunile, împrejurările sau educațiunea i-a pus în fruntea unei națiuni sînt datori să fie înainte-mergătorii ei, să nu caute niciodată să împiedice mersul progresului. GHICA, S. XXII.
6. [DOOM 3] înainte-mergător s. m., pl. înainte-mergători
7. [DOOM 2] înainte-mergător s. m., pl. înainte-mergători
8. [IVO-III] înaintemergător.
9. [D.Religios] înainte-mergător, (1) înainte-mergători s. m. 1. Antemergător. 2. (Sg., art.) Nume dat în Biblie sfântului Ioan Botezătorul. – Din înainte + mergător.
10. [DGS] mergător, -oare adj., s.m. I adj. (pop.; despre corpuri lichide sau gazoase) v. Curgător. Fluid. II s.m. (la pl. mergători; fam.) 1 v. Încălțăminte. 2 (adesea cu determ. care indică materialul, calitatea, întrebuințarea) v. Pantof.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL