1. [DEX '09] ÎMPUȚINAT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a scăzut ca număr sau ca mărime, care s-a micșorat. ♦ Care a scăzut ca intensitate; care este diminuat; slăbit. – V. împuțina.
2. [MDA2] împuținat2, ~ă a [At: OLLĂNESCU, H. O. 29 / Pl: ~ați, ~e / E: împuțina] 1-3 Care a scăzut (numeric) (cantitativ sau) ca mărime Si: micșorat. 4 Care a scăzut ca intensitate Si: diminuat. 5 Slăbit. 6 Redus ca forță fizică. 7 (Fig) Descurajat2. 8 (Fig) Înfricoșat2.
3. [MDA2] împuținat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: împuțina] 1-4 Împuținare (1-4). 5 (Spc) Slăbire. 6 (Fig) Descurajare. 7 (Fig) Înfricoșare.
4. [DLRLC] ÎMPUȚINAT, -Ă, împuținați, -te, adj. Care a devenit (ori a fost) redus, scăzut (ca număr sau mărime); micșorat, descrescut, diminuat, slăbit. Anculia părea împuținat, scăzut la trup, fața-i era pămîntie. DUMITRIU, V. L. 78. Îți vorbește un moșneag cu puterile împuținate, care a prins rădăcină și mușchi. C. PETRESCU, R. DR. 159. O văzu mai împuținată la trup, mai îmbătrînită. id. C. V. 233.
5. [DEX '09] ÎMPUȚINA, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.
6. [MDA2] împuțina [At: PSALT. 232/9 / Pzi: ~nez, (rar) împuțiți / E: în- + puțin] 1-2 vtr A (se) reduce numeric. 3-4 vtr A (se) reduce cantitativ. 5-6 vtr A (se) reduce în dimensiuni Si: a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a scădea. 7 vr (Spc) A slăbi. 8 vr (Spc) A-i scădea forța fizică. 9 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) sufletul (sau a se ~ cu inima) A se descuraja. 10 vr (Îae) A se înfricoșa.
7. [CADE] ÎMPUȚINA (-inez) vb. tr. și refl. A (se) face mai puțin, a (se) micșora: ciuma, foamea și războiul îi împuținaseră foarte oastea (ISP.) ; Ⓕ: a se ~ cu inima 👉 INIMĂ.
8. [DLRLC] ÎMPUȚINA, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce la mai puțin, a descrește, a diminua, a scădea, a se micșora. Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. ◊ Fig. Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. A se împuțina cu inima = a-și pierde curajul, a se descuraja, a se înfricoșa. Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.
9. [Șăineanu, ed. VI] împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.
10. [Scriban] împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.
11. [DOOM 3] împuțina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împuținez, 3 împuținează; conj. prez. 1 sg. să împuținez, 3 să împuțineze
12. [DOOM 2] împuțina (a ~) vb., ind. prez. 3 împuținează
13. [IVO-III] împuținez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL