1. [MDA2] împutera v vz împuteri
2. [MDA2] împuteri vtr [At: LB / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în + putere] 1-2 A (se) întări.
3. [CADE] ÎMPUTERI (-eresc) vb. tr. și refl. A (se) întări, a da (a prinde) putere.
4. [Scriban] împuterésc și -éz v. tr. Vechĭ. Rar azĭ. Daŭ putere, întăresc (trupește). – Și puteresc.
5. [DRAM 2021] împuterá, împuterez, v.i. (înv.) A da cuiva putere: „...șerbii lui Dumnezău, tăți din Budești și din Vințești, cine cu cât (i-a) înputerat milostivul Dumnezău, câte un mărieș...” (Bârlea, 1909: 61; doc. din 1745). – Var. a lui împuteri.
6. [DAR] împuteri, împuteresc, vb. IV (reg., înv.) 1. a da cuiva putere, a întări pe cineva. 2. (refl.) a prinde putere, a căpăta putere, a se întări.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL