1. [DEX '09] ÎMPUPIT, -Ă, împupiți, -te, adj. (Reg.) Îmbobocit; înmugurit. – V. împupi.
2. [MDA2] împupit, ~ă a [At: MARIAN, Î. 175 / V: (reg) îmbubit / Pl: ~iți, ~e / E: împupi] (Ban) 1 Înmugurit. 2 Încolțit. 3 Îmbobocit. 4 Înflorit.
3. [DEX '09] ÎMPUPI, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. pupiti „a îmboboci”.
4. [MDA2] îmbubi v vz împupi
5. [MDA2] împupi vi [At: BARONZI, L. 110 / V: (reg) îmbubi / Pzi: ~pesc, (rar) împup / E: în- + pup] (Reg) 1 A înmuguri. 2 A încolți. 3 A îmboboci. 4 A înflori.
6. [CADE] ❍ ÎMPUPI (-pup) vb. intr. Trans. A îmboboci [pup].
7. [DEX '98] ÎMPUPI, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pupi. Cf. scr. pupiti „a îmboboci”.
8. [DLRLC] ÎMPUPI, împupesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A îmboboci. Am crescut floare străină... De ploaie am răsărit, De rouă am împupit. HODOȘ, P. P. 108. Creșteți flori și împupiți. ȘEZ. XX 111.
9. [Scriban] împupésc v. intr. (d. pup 1). Ban. Trans. Îmbobocesc, înmuguresc: cu diamant împupite (ArhO. 1924, Ian. 29), răchită împupită (Șez. 36, 8).
10. [DOOM 3] !împupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. împupește, 3 pl. împupesc, imperf. 3 sg. împupea; conj. prez. 3 să împupească
11. [DOOM 2] împupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupesc, imperf. 3 sg. împupea; conj. prez. 3 să împupească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL