1. [DEX '09] ÎMPUNGĂTOR, -OARE, împungători, -oare, adj. (Reg.) 1. Care împunge, care are vârful ascuțit. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Pătrunzător, scrutător. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător. 2. (Despre vite cornute) Care are năravul de a lovi cu coarnele, care împunge (2); împungaci. – Împung (prez. ind. al lui împunge) + suf. -ător.
2. [MDA2] împungător, ~oare a [At: BIBLIA (1688), 54/2 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împunge + -(ă)tor] (Reg) 1 Care împunge (1). 2 (Fig; d. ochi, privire) Pătrunzător. 3 (Fig; d. vorbe) Ofensator. 4 (D. vite) Împungaci.
3. [CADE] ÎMPUNGĂTOR adj. verb. ÎMPUNGE. Care împunge: Cu 99 ace împungătoare Împungeți-l, Străpungeți-l (MAR.).
4. [DLRLC] ÎMPUNGĂTOR, -OARE, împungători, -oare, adj. (Rar) Care împunge. Șerpe mare o venit, Jumătate m-o-nghițit, Jumătate nu mă poate... De sulițe-mpungătoare. ȘEZ. I 45. ♦ Fig. Pătrunzător, scrutător. Stoica Cerneț ridică ochii împungători, dar îndată i se îmblînzi înfățișarea, cînd văzu pe Nastasia în preajmă. SADOVEANU, M. C. 128. ♦ Fig. (Despre vorbe) Înțepător, mușcător, ofensator. După ce-și arătară antipatia lor în public prin vorbe amare și împungătoare... împrejurările îi aduse îndată a și-o arăta prin fapte. BĂLCESCU, O. II 268.
5. [DOOM 3] împungător adj. m., pl. împungători; f. sg. și pl. împungătoare
6. [DOOM 2] împungător adj. m., pl. împungători; f. sg. și pl. împungătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL