1. [DEX '09] ÎMPONCIȘARE, împoncișări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict; împotrivire. [Var.: împuncișare s. f.] – V. împoncișa.
2. [MDA2] împoncișare sf [At: CANTEMIR, HR. 205 / V: ~șire, ~pun~ I Pl: -șări / E: împoncișa] (Înv) 1 Împotrivire. 2 Contrazicere a cuiva. 3 Situație conflictuală. 4 Amenințare a cuiva cu arma. 5 Încrucișare a armelor. 6 Privire dușmănoasă către cineva. 7 Înfigere a unui obiect ascuțit.
3. [CADE] ÎMPONCIȘARE sf. 1 Faptul de a (se) împoncișa ¶ 2 Opunere, opoziție, împotrivire; desbinare: în așa ~ de idei se aflau boierii bătrîni cu tineretul (CRG.); vrajma și împoncișările dintre creștini făcu pe Turci să-și bată joc de cruce (ISP.).
4. [DLRLC] ÎMPONCIȘARE, împoncișări, s. f. (Învechit) Acțiunea de a (se) împoncișa și rezultatul ei; conflict, opoziție, împotrivire. Nefiind nici o împoncișare de misiuni între aceste două îndatoriri. I. IONESCU, P. 186. (Și în forma împuncișare) În așa împuncișare de idei se aflau boierii bătrîni cu tineritul... Moldovei. CREANGĂ, A. 153. – Variantă: împuncișare s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] împoncișare f. împotrivire, opozițiune: împoncișare de idei CR. [V. ponciș].
6. [Scriban] împoncișáre f. Încrucișare, opozițiune: împoncișare de ideĭ.
7. [DEX '09] ÎMPUNCIȘARE s. f. v. împoncișare.
8. [MDA2] împoncișire sf vz împoncișare
9. [MDA2] împuncișare sf vz împoncișare
10. [DOOM 3] împoncișare (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări
11. [DOOM 2] împoncișare (înv.) s. f., g.-d. art. împoncișării; pl. împoncișări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL