1. [DEX '09] ÎMPRUMUTĂTOR, -OARE, împrumutători, -oare, s. m. și f. Persoană care împrumută sau de la care se împrumută ceva. – Împrumuta + suf. -ător.
2. [MDA2] împrumutător, ~oare [Al: PSALT. 235/38 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: împrumuta + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împrumută (1). 3-4 smf, a (Persoană) de la care se împrumută (2) ceva. 5 a (Lin; înv; d. limbi) De la care se preiau cuvinte. 6 a (D. popoare, comunități) De la care se adoptă obiceiuri. 7 a Care este imitat.
3. [CADE] ÎMPRUMUTĂTOR, -TOARE sm. f. Cel ce, aceea care împrumută cuiva sau de la cine va: împrumutător se zice cel ce împrumută (LEG.-CAR.).
4. [Șăineanu, ed. VI] împrumutător m. cel ce dă sau iea cu împrumut.
5. [DOOM 3] împrumutător s. m., pl. împrumutători
6. [DOOM 2] împrumutător s. m., pl. împrumutători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL