1. [DEX '09] IMPRUDENT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.
2. [MDA2] imprudent, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. II, 42 / Pl: ~nți, ~e / E: fr imprudent, lat imprudens, -ntis] 1-2 smf, a (Persoană) care acționează fără prudență Si: nechibzuit, neprevăzător, nesocotit. 3 av Fără prudență.
3. [CADE] * IMPRUDENT adj. Nesocotit, nechibzuit, lipsit de prudență [fr.].
4. [DLRLC] IMPRUDENT, -Ă, imprudenți, -te, adj. Care acționează fără prudență; nesocotit, nechibzuit, neprevăzător. Căpitanul... dîndu-și seama cît a fost de imprudent, murmură prostește: iartă-mă, prietene. REBREANU, P. S. 80. ◊ (Adverbial) Femeia... contase imprudent pe farmecele ei tomnatice. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. ◊ (Substantivat) Ca o tigroaică vag domesticită... dînd de sînge, îl sfîșie pe imprudent. CAMIL PETRESCU, U. N. 44.
5. [DN] IMPRUDENT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens].
6. [MDN '00] IMPRUDENT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens)
7. [Șăineanu, ed. VI] imprudent a. neprevăzător, nechibzuit.
8. [Scriban] *imprudént, -ă adj. (lat. imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. În mod imprudent.
9. [DOOM 3] imprudent adj. m., pl. imprudenți; f. imprudentă, pl. imprudente
10. [DOOM 2] imprudent adj. m., pl. imprudenți; f. imprudentă, pl. imprudente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL