1. [DEX '09] ÎMPRĂȘTIAT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Distrat, zăpăcit; dezordonat, dezorganizat. 2. (Despre lucruri) Aflat în dezordine, risipit. [Pr.: -ti-at] – V. împrăștia.
2. [MDA2] împrăștiat, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 158 / V: (înv) ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: împrăștia] 1 (D. lucruri) Risipit. 2 (D. oameni) Distrat. 3 (D. oameni) Dezorganizat.
3. [CADE] ÎMPRĂȘTIAT adj. 1 p. ÎMPRĂȘTIA ¶ ¶ C. NEÎMPRĂȘTIAT ¶ 2 Sat ~, ale cărui case sînt risipite ici și colo: satul Broștenii fiind ~, mai ca toate sattele de la munte (CRG.).
4. [DLRLC] ÎMPRĂȘTIAT, -Ă, împrăștiați, -te, adj. 1. (Despre persoane) Distrat, zăpăcit. Acest tînăr e prea împrăștiat. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Dezordonat, lipsit de plan. Activitate împrăștiată. – Pronunțat: -ti-at.
5. [Șăineanu, ed. VI] împrăștiat a. răspândit în toate părțile.
6. [Scriban] împrăștiát, -ă adj. Răspîndit, risipit. Om împrăștiat, al căruĭ gînd nu e concentrat, om distrat.
7. [DEX '09] ÎMPRĂȘTIA, împrăștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie.
8. [MDA2] împrăschia v vz împrăștia
9. [MDA2] împrăștia [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / V: (îvp) ~ăschia / Pzi: împrăștii / E: în- + praștie] 1-2 vtr (A face să plece sau) a pleca în toate direcțiile. 3-4 vtr (A face să fugă sau) a fugi în toate părțile. 5-6 vtr A (se) risipi. 7-12 vtr (Pan) A (se) dezmembra (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 13-14 vt (Fig) A face să dispară (gândurile sau) o stare sufletească apăsătoare. 15-16 vtr (D. lichide) A (se) răspândi. 17-18 vtr (D. avere) A (se) cheltui. 19-20 vtr (D. umflături) A (se) dezumfla. 21-22 vtr (Pgn; fig) A (se) extinde. 22-23 vtr (D. gospodărie; șfg) A (se) nărui. [1]
10. [MDA2] împrăștiet, ~ă a vz împrăștiat
11. [CADE] ÎMPRAȘTIA (-tiu), Băn. ÎMPRĂȘCHIA (-chiu) vb. tr. și refl. 1 A se risipi încoace și încoolo: vîntul mi-a împrășiat foile; iară noi școlarii... ne-am împrășiat pe la casele noastre (CRG.); a se ~ ca puii de potîrniche ¶ 2 A (se) răspîndi, a (se) lăți: ~ o veste; ca toate veștile ce se nasc și se împrăștie în timp de tulburări (ALECS.); au împrășiat zvonul că ar cam suferi de vr’un farmec (DLVR.); belșugul răspîndea cheful pretutindeni (NEGR.); împrăștiind spaima și neorînduala în oastea păgînă (VLAH.) ¶ 3 A pune pe fugă, a izgoni în desordine: ~ dușmanii; Ⓕ: pastoralele d-lui Florian nu-mi pot ~ melancolia (NEGR.) [praștie, ❍ prașchie].
12. [DLRLC] ÎMPRĂȘTIA, împrăștii, vb. I. Tranz. 1. A trimite (a arunca, a goni) în diferite părți; a risipi. Poliția veni și împrăștie norodul. BOLINTINEANU, O. 405. Vestindu-se lui Mihai primejdia ce-l amenința, își strînse în grabă oastea pe lîngă dînsul și împrăștie călăreți... în toate unghiurile țării, strigînd că intră sabie de turci și tătari în țară. BĂLCESCU, O. II 48. ◊ Absol. Am o găină neagră și una albă; cea neagră strînge, iar cea albă împrăștie (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138. ♦ Fig. A face să dispară; a risipi. Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. REBREANU, R. I 216. Căuta să-i afle din ochi gîndurile, nevoile, supărările pe care el credea c-ar ști să le împrăștie. VLAHUȚĂ, O. AL. II 81. Într-o zi, neștiind ce să fac ca să împrăștii tristețea de care eram cuprins, m-am dus să văd pre doctorul H. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ Refl. (Mai ales despre o colectivitate, o mulțime etc.) A se răspîndi, a se risipi; a se răsfira. Oamenii se împrăștiau tăcuți, cu părere de rău că filmul se sfîrșise. CAMILAR, TEM. 52. Coloanele de fum se aplecau, împrăștiindu-se pe fața pămîntului. SADOVEANU, B. 25. Vitele se-mprăștiară prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Voi împrăștiați-vă care încotro și vă duceți acasă. ISPIRESCU, L. 318. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. ♦ (Cu privire la lichide) A lăsa să curgă, a vărsa. Și fierul ce-mi va face jos capul a cădea Nu va putea vreodată a împrăștia din vine Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251. 2. A răspîndi, a difuza. În grădină, în lumina de basm a lunii, florile împrăștiau un miros îmbătător. SADOVEANU, O. III 175. Vartolomeu Diaconu apăru din biroul său, împrăștiind știrea că expresul a trecut de ultima stație. C. PETRESCU, A. 426. Cîteva felinare de hîrtie colorată, atîrnate de crengile copacilor, împrăștiau o lumină discretă. VLAHUȚĂ, O. A. 243. (Fig.) O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pîclă de toamnă învăluia totul. SADOVEANU, O. I 361. ◊ Refl. Îndată s-a împrăștiat un miros de pîine arsă. C. PETRESCU, C. V. 120. Cîntecul se împrăștiă în tot satul. SANDU-ALDEA, U. P. 206. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos, și de aceea, cînd se împrăștiă faima venirii lui... oamenii așteptau murmurînd. EMINESCU, N. 27. (Fig.) Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale. MACEDONSKI, O. I 23. – Pronunțat: -ti-a.
13. [Șăineanu, ed. VI] împrăștiá v. 1. a arunca încoace și încolo: vântul a împrăștiat frunzele; 2. a trimite sau duce în diferite locuri: a împrăștia trupe; fig. a împrăștia o veste; 3. a pune pe fugă, în dezordine: i-a împrăștiat pe dușmani. [Lit. a arunca cu praștia: termen tehnic generalizat].
14. [Scriban] împrăștiĭ, a -á v. tr. (d. praștie. V. împroșc). Răspîndesc, risipesc, arunc în toate părțile: vîntu împrăștie frunzele, artileria împrăștie dușmaniĭ. Trimete în diferite locurĭ: comandamentu îșĭ împrăștié trupele. Fig. Ziarele împrăștie veștĭ. – Vechĭ și răsprăștiĭ.
15. [DOOM 3] împrăștia (a ~) (desp. -ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 împrăștie (desp. -ti-e), 1 pl. împrăștiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să împrăștii, 3 să împrăștie; ger. împrăștiind (desp. -ti-ind)
16. [DOOM 2] împrăștia (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 împrăștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiem; conj. prez. 3 să împrăștie; ger. împrăștiind (-ti-ind)
17. [MDO] împrăștia (i-a) (ind. prez. 1 sg. împrăștii, 1 pl. împrăștiem, ger. împrăștiind)
18. [IVO-III] împrăștiu, -tii 2, -tiam 1 imp., -tiat prt., -tiind ger., -tiere inf. s.
19. [DE] DA ZDRASVUET SOLNȚE[1], DA SKROETSEA TMA! (ДА ЗДРАВСТВУЕТ СОЛНЦЕ, ДА СКРОЕТСЯ ТЪМА) (rus.) trăiască soarele, împrăștie negurile! – Pușkin, „Vakhiceskaia pesnea”[2] – Lumina rațiunii împrăștie întunericul ignoranței.
20. [Argou] a se căca împrăștiat expr. (vulg.) 1. a avea diaree. 2. a minți, a susține lucruri neadevărate. 3. a speria.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL