1. [DEX '09] IMPETUOS, -OASĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dovedește o forță sau se manifestă ca o forță de nestăpânit; năvalnic, tumultuos. [Pr.: -tu-os] – Din fr. impétueux, lat. impetuosus.
2. [MDA2] impetuos, ~oasă [At: STAMATI, D. / P: ~tu-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr impétueux, lat impetuosus] 1-2 av, a (Într-un mod) care se manifestă cu o forță de nestăpânit Si: năvalnic, tumultuos. 3-4 av, a (Pex) (Într-un mod) violent.
3. [CADE] * IMPETUOS adj. 1 Năprasnic, năvalnic, care se mișcă cu repeziciune și cu violență ¶ 2 Ⓕ Furtunos, care nu se poate reține [fr.].
4. [DLRLC] IMPETUOS, -OASĂ, impetuoși, -oase, adj. Care dovedește o forță de nestăpînit, căruia nu-i poți pune stavilă; năvalnic, tumultuos. Situația internațională se caracterizează prin creșterea impetuoasă a forțelor păcii, democrației și socialismului, prin slăbirea continuă a forțelor reacțiunii și războiului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2712. Îl găsii... transfigurat, vibrător, impetuos. GALACTION, O. I 234. Vorbea limpede, corect, liniștit. Arareori se încălzea într-un curent mai impetuos de gînduri. VLAHUȚĂ, O. AL. II 11. – Pronunțat: -tu-os.
5. [DN] IMPETUOS, -OASĂ adj. Năvalnic, tumultuos. [Pron. -tu-os. / < lat. impetuosus, cf. fr. impétueux].
6. [MDN '00] IMPETUOS, -OASĂ adj. năvalnic, tumultuos. (< fr. impétueux, lat. impetuosus)
7. [Șăineanu, ed. VI] impetuos a. 1. care se mișcă cu repeziciune, cu violență: torent impetuos; 2. fig. care nu se poate ținea, prea vioiu: caracter impetuos.
8. [Scriban] *impetuós, -oásă adj. (lat. impetuosus, d. impetus, atac, năvală). Plin de putere, de avînt: vînt, torent, atac impetuos. Fig. Vioĭ, viguros, pornit: caracter impetuos. Adv. Cu mare avînt: a năvăli impetuos.
9. [DOOM 3] impetuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. impetuoși; f. impetuoasă, pl. impetuoase
10. [DOOM 2] impetuos (-tu-os) adj. m., pl. impetuoși; f. impetuoasă, pl. impetuoase
11. [MDO] impetuos (u-o)
12. [IVO-III] impetuos, -uoasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL