Definiție și ce înseamnă impesta

1. [DEX '09] IMPESTA, impestez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A molipsi de ciumă sau de altă boală contagioasă. 2. A răspândi un miros urât. 3. Fig. A corupe. – Din it. impestare, fr. empester.

2. [MDA2] impesta vt [At: DA ms / V: (cscj) ~ti / Pzi: ~tez / E: it impestare, fr empester] (Rar) 1 A molipsi de ciumă. 2 (Pex) A molipsi de o boală contagioasă. 3 A răspândi un miros urât, greu. 4 (Fig) A corupe.

3. [CADE] * IMPESTA (-tez) vb. tr. 1 A (în)ciuma, a molipsi de ciumă sau de o boală contagioasă ¶ 2 Ⓕ A corupe ¶ 3 A împuți, a răspîndi un miros puturos [fr. e m p e s t e r].

4. [DN] IMPESTA vb. I. tr. 1. A molipsi de ciumă sau de o boală contagioasă. 2. A răspîndi un miros urît. 3. (Fig.) A corupe. [< it. impestare, cf. fr. empester].

5. [MDN '00] IMPESTA vb. tr. 1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă. 2. a răspândi un miros urât, a infecta. 2. (fig.) a corupe, a perverti. (< it. impestare, fr. empester)

6. [Șăineanu, ed. VI] impestà v. 1. a infecta cu ciuma sau cu o boală contagioasă; 2. a răspândi un miros urât; 3. fig. a corupe prin doctrine rele.

7. [MDA2] impesti v vz impesta

8. [Scriban] *impestéz v. tr. (fr. empester, d. peste, pestă; it. impestare și appestare). Încĭumez, infectez cu pestă saŭ cu altă boală contagioasă; umplu de putoare. Fig. Corup pin doctrine pernicioase.

9. [DOOM 3] impesta (a ~) (a mirosi urât) (livr.) vb., ind. prez. 3 impestează, imperf. 3 pl. impestau; conj. prez. 3 să impesteze

10. [DOOM 2] impesta (a ~) (a molipsi, a mirosi urât) (rar) vb., ind. prez. 3 impestează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro