1. [DEX '09] IMPERTURBABIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. Care nu poate fi tulburat de nimic; care denotă stăpânire de sine; liniștit, calm, flegmatic, placid. – Din fr. imperturbable, lat. imperturbabilis.
2. [MDA2] imperturbabil [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 103 / Pl: ~i, ~e / E: fr imperturbable, lat imperturbabilis] 1 a Care nu poate fi tulburat de nimic Si: flegmatic, placid. 2 a Care denotă stăpânire de sine Si: calm, liniștit. 3 av Cu calm.
3. [CADE] * IMPERTURBABIL adj. Pe care nimic nu-l poate turbura, care nu se mișcă de nimic, neturburat; liniștit, stăpîn pe sine [fr.].
4. [DLRLC] IMPERTURBABIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. (Livresc, despre persoane) Liniștit, stăpîn pe sine, netulburat de nimic; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă stăpînire de sine. Persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. CARAGIALE, O. II 272. (Glumeț) Maur, calul de lemn, se balansa la fiecare lovitură, revenind la loc cu imperturbabila resemnare a făpturilor neînsuflețite. C. PETRESCU, A. 309. ◊ (Adverbial) Marin ascultă privind într-altă parte, imperturbabil. CAMIL PETRESCU, T. II 103.
5. [DN] IMPERTURBABIL, -Ă adj. (Liv.) Liniștit, stăpîn pe sine, de netulburat. [< lat. imperturbabilis, cf. fr. imperturbable].
6. [MDN '00] IMPERTURBABIL, -Ă adj. liniștit, stăpân pe sine. (< fr. imperturbable, lat. imperturbabilis)
7. [Șăineanu, ed. VI] imperturbabil a. ce nimic nu poate turbura: sânge rece imperturbabil.
8. [Scriban] *imperturbábil, -ă adj. (lat. imperturbabilis). Care nu poate fi perturbat: om, caracter imperturbabil. Adv. În mod imperturbabil.
9. [DOOM 3] imperturbabil adj. m., pl. imperturbabili; f. imperturbabilă, pl. imperturbabile
10. [DOOM 2] imperturbabil adj. m., pl. imperturbabili; f. imperturbabilă, pl. imperturbabile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL