1. [CADE] * IMPERIALĂ (pl. -le) sf. Partea deasupra, de pe acoperiș, a unei diligențe, a unui tramvaiu, etc. [fr.].
2. [DLRLC] IMPERIALĂ, imperiale, s. f. Etaj (acoperit sau nu) al unor vehicule de transport în comun (în special la autobuze) în unele țări străine.
3. [DN] IMPERIALĂ s.f. (Rar) Etaj al unor vehicule folosite pentru transportul în comun al călătorilor. [Pron. -ri-a-. / < fr. impériale].
4. [DEX '09] IMPERIAL, -Ă, imperiali, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține împăratului sau imperiului, care se referă la împărat sau la imperiu; împărătesc. II. S. f. Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun. [Pr.: -ri-al] – Din fr. impérial, lat. imperialis.
5. [MDA2] imperial, ~ă [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 171 / P: ~ri-al / Pl: ~i, ~e / E: fr impérial, lat imperialis] 1-2 a Care aparține (împăratului sau) imperiului. 3-4 a Care se referă (la împărat sau) la imperiu. 5 a (Fig) Măreț. 6 smp Soldați ai vechiului Imperiu German. 7 sm (Înv; șîs vultur ~) Monedă rusească de aur, în valoare de 10 ruble, în epoca țarismului. 8-9 sf Etaj (acoperit) al unor vehicule de transport în comun.
6. [MDA2] perial[1] sm vz imperial
7. [CADE] * IMPERIAL I. adj. Împărătesc: coroană ~ă (🖼 2644). II. sm. pl. 🎖️ Trupele vechiului imperiu germanic. III. sm. 🪙 Monedă rusească de aur (numită și „pol-~”), în valoare de 10 ruble (🖼 2645) [fr.].
8. [DLRLC] IMPERIAL, -Ă, imperiali, -e, adj. Care se referă la împărat sau la imperiu, care aparține împăratului sau imperiului; împărătesc. Urcăm scările largi, de marmură, ale fostei reședințe imperiale. STANCU, U.R.S.S. 119. ♦ Fig. Minunat, foarte frumos. Aici, vreme imperială. Primăvara și-a făcut cu multă solemnitate intrarea triumfală. CARAGIALE, O. VII 69. – Pronunțat: -ri-al.
9. [DN] IMPERIAL, -Ă adj. Referitor la împărat, la imperiu; împărătesc. [Pron. -ri-al. / < lat. imperialis, cf. fr. impérial].
10. [MDN '00] IMPERIAL, -Ă I. adj. referitor la împărat, la imperiu; împărătesc. II. s. f. etaj al unor vehicule pentru transportul în comun al călătorilor. (< fr. impérial, lat. imperialis)
11. [Șăineanu, ed. VI] imperial a. împărătesc. ║ m. pl. od. trupele împăratului Germaniei ║ n. monedă rusească de aur în valoare de 10 ruble (cf. împărătesc).
12. [Scriban] *imperiál, -ă (lat. imperialis). De împărat saŭ de imperiŭ, împărătesc: coronă, demnitate imperială. S. m. pl. Soldațiĭ împăratuluĭ Germaniiĭ din seculu XV pînă la 1806. S. f. Partea de deasupra la un tranvaĭ saŭ la un omnibus. Un pol imperial saŭ ca s. m. un imperial, V. pol 1. Adv. Împărătește, ca împărațiĭ. Fig. Fam. Foarte bine: a mînca, a cînta imperial.
13. [DOOM 3] imperială s. f., g.-d. art. imperialei; pl. imperiale
14. [DOOM 2] imperială s. f., g.-d. art. imperialei; pl. imperiale
15. [DOOM 3] imperial (desp. -ri-al) adj. m., pl. imperiali; f. imperială, pl. imperiale
16. [DOOM 2] imperial (-ri-al) adj. m., pl. imperiali; f. imperială, pl. imperiale
17. [DE] IMPERIAL VALLEY [impiə’riəl væli], zonă depresionară în SV S.U.A. (California), la granița cu Mexic, în bazinul inf. al fl. Colorado, la 60 m sub nivelul mării, parte componentă a deșertului Colorado. Aici se află lacul sărat Salton (932 km2), iar New River și All American Canal (129 km lungime și 61 m lățime) asigură irigarea unor mari supr. de teren, pe care se cultivă (din 1901) bumbac, sfeclă de zahăr, alfalfa, pepeni ș.a. Așezări pr.: Brawley, El Centro, Calexico, Mexicali.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL