1. [DEX '09] IMPERFECȚIUNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis.
2. [MDA2] imperfecțiune sf [At: ODOBESCU, ap. CADE / V: ~ecție / Pl: ~ni / E: fr imperfection, lat imperfectio, -onis] 1 Însușire a ceea ce este nedesăvârșit. 2 Mic defect care face ca un lucru să nu fie perfect.
3. [CADE] * IMPERFECȚIUNE, IMPERFECȚIE 1 sf. Starea a tot ce este neterminat, nedesăvîrșit, imperfect ¶ 2 Mic cusur, mic defect: oare-cari împerfecțiuni de forme care denotă o epocă de scădere (ODOB.) [fr.].
4. [DLRLC] IMPERFECȚIUNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, cusur, scădere. Imperfecțiunile unei poezii. – Pronunțat: -ți-u-.
5. [DN] IMPERFECȚIUNE s.f. Starea a ceea ce este imperfect; defect. [Pron. -ți-u-, var. imperfecție s.f. / cf. fr. imperfection, it. imperfezione, lat. imperfectio].
6. [MDN '00] IMPERFECȚIUNE s. f. starea a ceea ce este imperfect. (< fr. imperfection, lat. imperfectio)
7. [Șăineanu, ed. VI] imperfecți(un)e f. 1. starea celui imperfect; 2. defect fizic sau moral.
8. [Scriban] *imperfecțiúne f. (lat. imperféctio, -ónis). Starea de a fi imperfect, incomplet. Defect fizic saŭ moral. – Și -écție.
9. [MDA2] imperfecție sf vz imperfecțiune
10. [DN] IMPERFECȚIE s.f. v. imperfecțiune.
11. [DOOM 3] imperfecțiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. imperfecțiunii; (defecte) pl. imperfecțiuni
12. [DOOM 2] imperfecțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. imperfecțiunii; (defecte) pl. imperfecțiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL