1. [DEX '09] ÎMPĂTURIT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Despre pânză, hârtie etc.) Strâns prin îndoire repetată. [Var.: împăturat, -ă adj.] – V. împături.
2. [MDA2] împăturit2, ~ă a [At: SLAVICI, N. I, 244 / V: ~rat / Pl: ~iți, ~e / E: împături] 1 (D. o pânză, haină, hârtie) Strâns prin îndoirea de mai multe ori. 2 Învelit.
3. [MDA2] împăturit1 sn [At: DA ms / V: ~rat / Pl: ~uri / E: împături] Împăturire.
4. [DLRLC] ÎMPĂTURIT, -Ă, împăturiți, -te, adj. (Și în forma împăturat; despre o pînză, o pătură, o foaie de hîrtie etc.) Strîns prin îndoire de mai multe ori. Dintr-un buzunar al său ieșea capătul unui ziar împăturit. DUMITRIU, N. 8. Domnișoarele... suflau de moarte,făcîndu-și vînt cu evantaliuri sau hîrtii împăturate. ARDELEANU, D. 159. Pe tavă era un cocoș fript... o plăcintă, o garafă de vin și, împăturate frumos, altițele ei de borangic cele cusute în fir și mătase. SLAVICI, N. I 244. – Variantă: împăturat, -ă adj.
5. [DEX '09] ÎMPĂTURA vb. I v. împături.
6. [DEX '09] ÎMPĂTURAT, -Ă adj. v. împăturit.
7. [DEX '09] ÎMPĂTURI, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împătura vb. I] – În + pătură.
8. [MDA2] împătura vt vz împături
9. [MDA2] împăturat2, ~ă a vz împăturit2
10. [MDA2] împăturat1 sn vz împăturit1
11. [MDA2] împături vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez[1] / E: în- + pătură] 1 (D. o pânză, haină, hârtie etc.) A strânge prin îndoire repetată. 2 (Îlv) A o ~ra A fugi.
12. [CADE] ÎMPĂTURA (-tur). ÎMPĂTURI (-uresc) vb. tr. A îndoi (o hîrtie, o rufă, o haină), a strînge în pături: scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură în patru (RET.); pe ea (= pe ladă) erau împăturate hainele lui (RET.); adiata.. oamenii o luau o împătureau și o puneau pe fundul lăzii (LUNG.).
13. [DEX '98] ÎMPĂTURI, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împătura vb. I] – În + pături.
14. [DLRLC] ÎMPĂTURI, împăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împătura, împătur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.
15. [Șăineanu, ed. VI] împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).
16. [Scriban] împătur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.
17. [DOOM 3] împături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăturesc, 3 sg. împăturește, imperf. 1 împătuream; conj. prez. 1 sg. să împăturesc, 3 să împăturească
18. [DOOM 2] !împături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturesc, imperf. 3 sg. împăturea; conj. prez. 3 să împăturească
19. [IVO-III] împătur.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL