1. [DEX '09] ÎMPĂTIMIRE s. f. (Rar) Iubire, pasiune adâncă. – V. împătimi.
2. [MDA2] împătimire sf [At: EMINESCU, P. 188 / Pl: ~ri / E: împătimi] (Rar) 1 Provocare de suferințe cuiva. 2 Pasiune adâncă.
3. [CADE] ÎMPĂTIMIRE sf. Patimă: sărut cu ’mpătimire ai tăi... umeri (EMIN.).
4. [DLRLC] ÎMPĂTIMIRE, împătimiri, s. f. (Rar) Pasiune, patimă. Cînd sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri. EMINESCU, O. I 82.
5. [Șăineanu, ed. VI] împătimire f. patima, pasiune ardentă: sărut cu împătimire ăa tai albi și netezi umeri EM.
6. [Scriban] *împătimíre f. (cuv. fabricat). Lit. Patimă, pasiune.
7. [DEX '09] ÎMPĂTIMA vb. I v. împătimi.
8. [DEX '09] ÎMPĂTIMI, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătima vb. I] – În + patimă.
9. [MDA2] împătima v vz împătimi
10. [MDA2] împătimi [At: COSTINESCU / V: (cscj) ~ma / Pzi: ~mesc / E: în- + patimă] 1 vt A face pe cineva să sufere. 2-3 vtr (Rar) A (se) pasiona.
11. [DLRLC] ÎMPĂTIMI, împătimesc, vb. IV. Tranz. A face să sufere, a provoca dureri. (Atestat în forma împătima) Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258. Variantă: împătima, împătimez, vb. I.
12. [DOOM 3] împătimire (rar) s. f., g.-d. art. împătimirii
13. [DOOM 2] împătimire (rar) s. f., g.-d. art. împătimirii
14. [DOOM 3] împătimi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimesc, 3 sg. împătimește, imperf. 1 împătimeam; conj. prez. 1 sg. să împătimesc, 3 să împătimească
15. [DOOM 2] împătimi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimesc, imperf. 3 sg. împătimea; conj. prez. 3 să împătimească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL