1. [DEX '09] ÎMPĂRȚITOR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.
2. [MDA2] împărțitor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 57 / Pl: ~i, ~oare / E: împărți + -tor] 1 a (Înv) Care trebuie să fie împărțit. 2 a (Înv; d. boli) Contagios. 3 a Care împarte. 4 sm (Mat; îoc deîmpărțit) Divizor. 5 sm (Înv) Poștaș.
3. [DEX '98] ÎMPĂRȚITOR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritmetică) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.
4. [DLRLC] ÎMPĂRȚITOR1, împărțitori, s. m. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor.
5. [DLRLC] ÎMPĂRȚITOR2, -OARE, împărțitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Distribuitor de scrisori; factor poștal. Impărțitorul... trecînd lăsa o scrisoare. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
6. [Șăineanu, ed. VI] împărțitor a. care împarte. ║ m. cel ce distribue: împărțitor de scrisori.
7. [Scriban] împărțitór, -oáre adj. și s. Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). S. n., pl. oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu.
8. [CADE] ÎMPĂRȚITOR I. adj. verb. ÎMPĂRȚI. Care împarte. II. sm. 1 ✉️ Cel ce împarte scrisorile, factor, poștaș: ~ de scrisori; într’o dimineață, ~ul aduse o scrisoare care amărî inima Tincuței (D.-ZAMF.) ¶ 2 ➕ 👉 ÎMPĂRȚIRE.
9. [DOOM 3] împărțitor s. m., pl. împărțitori
10. [DOOM 2] împărțitor s. m., pl. împărțitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL