1. [DEX '09] ÎMPĂRTĂȘI, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Bis.) A da sau a lua împărtășanie; a (se) cumineca, a (se) griji. 2. Tranz. A accepta punctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu... 3. Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de același lucru ca și altcineva. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din... 4. Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. – În + părtaș.
2. [MDA2] împărtăși [At: (a. 1683) APOSTOL, ap. TDRG / V: ~șa, ~toșa / Pzi: ~șesc / E: în- + părtaș] 1-2 vtr A (se) face (pe cineva) părtaș la ceva. 3 vr A primi din ... 4-5 vtr (Bis) A (se) cumineca (1-2). 6 vt A accepta punctul de vedere al cuiva. 7-8 vtrr A (se) destăinui cuiva ceva. 9 vt A împărți cu cineva ceva. 10 vr A se molipsi. 11 vt (Nob) A da și altuia. 12 vt A primi o parte din ceva.
3. [CADE] ÎMPĂRTĂȘI (-ășesc) I. vb. tr. 1 A face părtaș la ceva, a da și altuia o parte din ceva: nestematele odoare cu care îl împărtășise soarta (ODOB.) ¶ 2 ⛪ A cumineca, a griji ¶ 3 A lua parte la ceva, a participa: împărtășesc cu voi bucuria de a vă vedea scăpați; ~ soarta cuiva, a avea aceeași soartă: Porojan însă nu împărtăși soarta celorlalți Țigani (ALECS.); ~ părerea cuiva, a fi de aceeași părere: nu putem ~ părerea nici a unora nici a altora (CAR.) ¶ 4 A transmite, a comunica, a face să treacă asupra altuia: cînd rîdea, împărtășea și altora veselia lui ¶ 5 A da de știre, a face cunoscut: le-am împărtășit această veste plăcută; și fiindcă n’am nici o taină la sufletul meu, vi-l împărtășesc și d-voastră aici (ISP.). II. vb. refl. 1 A avea parte de ceva, a se face părtaș la ceva: împărtășiți-vă toți din roadele muncii sale (ODOB.) ¶ 2 ⛪ A lua sfînta grijanie, a se griji, a se cumineca: (e) om cu frica lui Dumnezeu care se spovăduește și se ’mpărtășește de cinci ori pe an (ALECS.).
4. [DLRLC] ÎMPĂRTĂȘI, împărtășesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la idei, gînduri, sentimente) A comunica, a face cunoscut, a destăinui. Badea Ilie îmi împărtăși nu știu pentru a citea oară bucuria și îngrijorările. C. PETRESCU, S. 137. Călugărul Dan e unul din școlarii Academiei, iar cu deosebire al maistrului Ruben, care-i împărtășește toate îndoielile. EMINESCU, N. 52. Să-ți deie un răspuns, pre care apoi să mi-l împărtășești fără zăbavă. KOGĂLNICEANU, S. 198. ◊ Refl. reciproc. Vă împărtășeați impresiile, rîdeați amintindu-vă comedioara lui Alecsandri. PAS, Z. I 187. 2. Tranz. A primi, a accepta, a fi de acord cu... Copiii împărtășeau opiniile părinților. ARGHEZI, P. T. 129. Noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință. CARAGIALE, O. II 357. 3. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. «din» sau, învechit, «de») A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva. Numai împăratul se mîhnea în sufletul său că nu este față și fiul său cel mic care să se împărtășească de bucuria poporului său. ISPIRESCU, L. 297. Hatmanii lîngă dînsul păzeau tăcere, respectînd supărarea sa de care și ei se împărtășeau. NEGRUZZI, S. I 168. ◊ Tranz. fact. Razile soarelui au împărtășit de a sa frumoasă lumină pînă și cele mai nepătrunsă desimi a codrilor. DRĂGHICI, R. 154. ♦ Tranz. A avea parte de... Ne înlîlneam iarăși acum în pragul unei noi și grele meserii, meniți a împărtăși aceeași soartă. BART, S. M. 12. ♦ Tranz. A împărți cu cineva ceva. Acum dezbracă acest palton și vină să împărtășești masa cu mine. C. PETRESCU, C. V. 154. Un înger... cu care împărtășesc toate bucuriile și fericirile vieții. La TDRG. Mulțămesc, moșule, mulțămesc; o să împărtășesc și cina și o să dorm și pe așternutul d-tale. HOGAȘ, M. N. 67. ♦ Refl. A primi din..., a se înfrupta din... Trăia la noi, la Balta Neagră, un vînător vestit, Bubuc, pe care oamenii din satul său îl iubeau, căci adeseori se împărtășeau din mistreții și cerbii pe care el îi aducea din munte. SADOVEANU, D. P. 133. La gesturile lor că ar voi să se împărtășească din plăcerile noastre, că ar voi să mănînce, să se odihnească, n-am putut răspunde. ARGHEZI, P. T. 43. 4. Tranz. (Bis.) A da împărtășania; a cumineca. ♦ Refl. A lua împărtășanie. Te-ai spovăduit, pîn-a nu pleca de-acasă?... – Ba nici am gîndit; dar tu te-ai împărtășit? ALECSANDRI, T. I 426. ◊ Fig. Dunărea era socotită... [de daci] fluviu sfînt, din care se împărtășeau cu apă înainte de a porni la luptă. IST. R.P.R. 34.
5. [Șăineanu, ed. VI] împărtășì v. 1. a face parte cuiva: nestematele odoare cu care îl împărtășise soarta OD.; 2. a comunica; 3. a lua parte, a participa; 4. a da, a lua sfânta grijanie. [V. părtaș].
6. [MDA2] împărtășa v vz împărtăși
7. [MDA2] împărtoșa v vz împărtăși
8. [Scriban] împărtășésc v. tr. (d. părtaș). Fac parte cuĭva, daŭ: natura-l împărtășise cu toată frumuseța. Daŭ împărtășanie: simțind că i se apropie moartea, chemă un preut ca să-l împărtășească. Iau parte la, particip la: a împărtăși durerea cuĭva. Comunica: a împărtăși cuĭva o veste.
9. [DOOM 3] împărtăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășesc, 3 sg. împărtășește, imperf. 1 împărtășeam; conj. prez. 1 sg. să împărtășesc, 3 să împărtășească
10. [DOOM 2] împărtăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărtășesc, imperf. 3 sg. împărtășea; conj. prez. 3 să împărtășească
11. [Argou] împărtăși, împărtășesc v. r. a bea, a consuma băuturi alcoolice.
12. [DLRLV] ÎMPĂRTĂȘI vb. (Mold., ȚR) 1. A se face părtaș. A: Domnul . . . fiind dorit a să împărtăși cu sărutarea sfintelor moști. GHEORGACHI. B: Că toți dintr-o pîine ne împărtășim. APOSTOL (1683). Să ne împărtășim bunătăților tale. MOL. 1741, 421; cf. MOL. 1743, 421; MOL. 1747, 208r. ♦ (Mold.) A accepta. Hotărîrea . . . toți o împărtășea. ILIODOR. 2. A se cumineca. A: În ziua de Gioie-Mare, cînd vor să se împărtășască sfintelor, înfricoșetoarelor taine. GHEORGACHI. B: (Fig.) Iară de vin să se ferească desăvîrșit, fără numai, de va face trebuință pentru slăbiciunea stomahului, atunci să se împărtășască puțintel. MD2, 2v. Etimologie: pref. în- + părtaș + suf. -i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL