Definiție și ce înseamnă imparisilabic

1. [DEX '09] IMPARISILABIC, -Ă, imparisilabici, -ce, adj. (Despre substantive și adjective) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul declinării. – Din fr. imparisyllabique.

2. [MDA2] imparisilabic, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr imparisyllabique] (D. substantive și adjective) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul declinării.

3. [CADE] * IMPARISILABIC adj. 📖 Se zice, în unele limbi (în latina, etc.) despre substantivele și adjectivele care au la genitiv o silabă mai mult decît la nominativ. ex.: homo, cu genitivul hominis, e un substantiv ~ [fr.].

4. [DLRLC] IMPARISILABIC, -Ă, imparisilabici, -e, adj. (Despre substantive și adjective) Care nu păstrează același număr de silabe în tot cursul declinării, care are la genitiv o silabă mai mult decît la nominativ (fapt caracteristic limbilor greacă și latină).

5. [DN] IMPARISILABIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care nu păstrează același număr de silabe în tot cursul declinării. [Cf. fr. imparisyllabique].

6. [MDN '00] IMPARISILABIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care nu păstrează același număr de silabe în cursul declinării. (< fr. imparisyllabique)

7. [Șăineanu, ed. VI] imparisilabic a. se zice de numele cari, in declinațiune nu conservă acelaș număr de silabe: vorbe imparisilabice.

8. [Scriban] *imparisilábic, -ă adj. (d. impar și silabic). Gram. lat. și vgr. Se zice de cuvintele de declinarea a treĭa care aŭ la genitiv o silabă saŭ doŭă maĭ mult de cît la nominativ, ca: rex, regis, rege; iter, itineris, drum. – Se zice și imparisílab saŭ -áb.

9. [DOOM 3] imparisilabic adj. m. (termen ~), pl. imparisilabici; f. imparisilabică (formă ~), pl. imparisilabice

10. [DOOM 2] imparisilabic adj. m., pl. imparisilabici; f. imparisilabică, pl. imparisilabice

11. [IVO-III] imparisilab.

12. [DTL] IMPARISILABIC, -Ă adj. (cf. fr. imparisyllabique): în sintagmele cuvânt imparisilabic și declinare imparisilabică (v.).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro