1. [MDA2] împărătuș sm [At: MARIAN, O. I, 304 / Pl: ~i / E: împărat + -uș] 1 (Om; reg) împărățel (Troglodytes troglodytes). 2 (Reg) Omușor.
2. [CADE] ÎMPĂRĂTUȘ1 sm. 🐦 = PITULICE 2.
3. [CADE] ❍ ÎMPĂRĂTUȘ2, PĂRĂTUȘ sm. Mold. Tr.-Carp. 🫀 Omușor: Și ți-oiu săca rădăcinile Din împăratuș, De sub împăratuș, Din vinele grumazilor... (BRL.) [*părat, sg. refăcut din pl. părați < lat. palatinum; 👉 PĂRAT].
4. [Scriban] 1) împărătúș m. (d. împărat). Împărățel, sfredeluș.
5. [Scriban] 2) împărătúș n. V. părătuș.
6. [Șăineanu, ed. VI] Piț (împăratuș) m. numele ardelenesc al sfredelușului. [Nume de origină legendară].
7. [Scriban] părătúș n., pl. e și urĭ (dim. d. *părat, d. lat. palatum, îld. pănaț, d. palatium. V. păraț). Vechĭ. Păraț. Omușor. – Azĭ (Cov.) peretúș și (Trans. Moild.) împărătúș (după împărat) și părătúș, omușor, limburuș.
8. [DRAM 2021] împărătúș, împărătuși, (împărățăl), s.m. (anat.) Apendice situat în cavitatea bucală; țâfloc, îndițătoare, țâmburucu' din fundul gurii: „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea, 1924, II: 381). ■ Termen general în jud. Maram.; semnalat și în nordul Moldovei și sporadic în Crișana; în Banat și Oltenia se folosește sin. limburuș (ALR, 1938, h. 48). – Din împărat „suveran” + suf. -uș (MDA).
9. [DRAM 2015] împărătuș, împărătuși, (împărățăl), s.m. – (anat.) Omușor; apendice situat în cavitatea bucală; țâfluoc (Petrova), îndițătoare (Budești, Rozavlea), țâmburucu’ din fundul gurii (Dragomirești): „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea, 1924, II: 381). – Din împărat „suveran” (< lat. imperator) + suf. -uș (MDA).
10. [DRAM] împărătuș, -i, (împărățăl), s.m. – (anat.) Omușor; apendice situat în cavitatea bucală; țâfluoc (Petrova), îndițătoare (Budești, Rozavlea), țâmburucu’ din fundul gurii (Dragomirești): „Din împărătuș, / De sub împărătuș, / Din vinele grumazilor” (Bârlea 1924 II: 381). – Din împărat „suveran” (< lat. imperator).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL