1. [DEX '09] ÎMPĂRĂȚIE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului = rai. 2. Faptul de a împărăți; stăpânire. 3. (Înv.) Împărat; sultan. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau -voastră), formulă de adresare către un împărat. – Împărat + suf. -ie.
2. [MDA2] împărăție sf [At: COD. VOR. 3/8 / V: (înv) părăție / Pl: ~ii / E: împărat + -ie] 1 Imperiu. 2-3 Persoană (a împăratului sau) a împărătesei. 4-5 Demnitate (de împărat sau) de împărăteasă. 6-7 Rang (de împărat sau) de împărăteasă. 8 Domnie. 9 (Fig; Bis) Imperiu al lui Dumnezeu. 10 (Înv) Guvern al Imperiului otoman. 11-12 (Fig; reg) Putere (mare). 13 Domnitor. 14 Sultan. 15 (Îs) ~ia ta (sau voastră) Formulă de adresare către un împărat. 16 (Îs) ~ia cerului Rai.
3. [CADE] ÎMPĂRĂȚIE sf. 1 🌍 Țară foarte întinsă stăpînită de un împărat, imperiu ¶ 2 ‡ Țara turcească, Turcia ¶ 3 † Domnie, stăpînire: sub împărăția lui Traian; fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor; Ⓕ: dangătul clopotului răsună... în fioroasa ~ a nopții (VLAH.) ¶ 4 ‡ Împărăția ~ta, titlu cu care se adresa cineva împăratului.
4. [DLRLC] ÎMPĂRĂȚIE, împărății, s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. Toată curtea și toată împărăția era plină de jale. ISPIRESCU, L. 4. Îi dă fata, ba cică-i mai dă și jumătate din împărăția lui. CREANGĂ, P. 78. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. ◊ Fig. Stăpînii îi poartă... prin neîmblînzita împărăție a munților. BOGZA, C. O. 354. Clipă cu clipă, înaintînd în împărăția naturii, mă simțeam despărțit de ceasul vremii de față. SADOVEANU, O. VI 526. Eu... zac pierdut în iarba-naltă, Privind, cu ochii beți de poezie, A cerului albastră-mpărăție! IOSIF, P. 35. ◊ (În credința creștină) Împărăția cerului (sau a cerurilor) = rai. S-a fost molipsit, cînd bîntuia o boală năprasnică asupra norodului, de la pătimași, îngrijindu-i și... s-a mutat întru împărăția cerului. CARAGIALE, O. III 86. 2. Faptul de a împărați; conducere, stăpînire. Și fiul craiului, văzînd că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de împărăție și... se întoarce înapoi la tată-său acasă. CREANGĂ, P. 187. 3. (Învechit și arhaizant) Împărat, sultan. A pășit înaintea împărăției al șaptelea filozof, cu numele Mitride. SADOVEANU, D. P. 113. Ulițile pe unde trecea... împărăția călare erau pustii. id. Z. C. 289. ◊ Expr. Împărăția-ta (sau voastră), formulă de reverență pentru un împărat. Să ne-nfățișăm împărăției-tale. TEODORESCU, P. P. 103.
5. [Șăineanu, ed. VI] împărăție f. 1. domnie; 2. imperiu; 3. od. înalta Poartă: capul său să-l ducă la împărăție POP.
6. [Scriban] împărățíe f. Imperiŭ. Sediu imperiuluĭ.
7. [MDA2] părăție sf vz împărăție
8. [DOOM 3] împărăție s. f., art. împărăția, g.-d. art. împărăției; pl. împărății, art. împărățiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] împărăție s. f., art. împărăția, g.-d. art. împărăției; pl. împărății, art. împărățiile
10. [D.Religios] împărăție, împărății s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului (sau cerurilor) = rai. ◊ Împărăția lui Dumnezeu = stăpânirea lui Dumnezeu în cer și pe pământ, peste îngeri, oameni și întregul univers. ◊ Împărăția de mii de ani = împărăția lui Dumnezeu și a celor credincioși, care vor împărăți pe pământ mii de ani, adică până la a doua venire a lui Hristos, și apoi în ceruri, greșit înțeleasă ca fiind de „ o mie de ani” (gr. „...ta hilia eti”). 2. (Înv.) Împărat, sultan. – Din împărat + suf. -ie.
11. [CECC] Împărăția întunericului – Autorul expresiei este criticul rus N.A. Dobroliubov care și-a intitulat astfel un articol publicat în anul 1859 despre piesa O slujbă rentabilă a lui A.N. Ostrovski, piesă ce era un aspru rechizitoriu la adresa negustorimii rapace și ignorante și o pledoarie pentru oamenii din popor, cufundați în beznă și umilință. Dobroliubov a făcut o generalizare, caracterizînd această lume din vremea Rusiei țariste ca „o împărăție a întunericului”. Expresia s-a introdus și de atunci se aplică oricărui mediu obscur, retrograd, despotic. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL