1. [DEX '09] ÎMPĂMÂNTENIRE, împământeniri, s. f. Acțiunea de a (se) împământeni și rezultatul ei. – V. împământeni.
2. [MDA2] împământenire sf [At: HAMANGIU, C. C. X, ap. DA / Pl: ~ri / E: împământeni] 1 Stabilire într-un loc. 2 Integrare în viața localnicilor Si: naturalizare. 3 (Fig) Introducere a unor noi idei, obiceiuri. 4 Înrădăcinare a unor noi idei, obiceiuri. 5 (Fig) Generalizare. 5 Îngropare. 6 (Înv) Acordare a calității și a drepturilor de pământean, în Evul Mediu, în țările române.
3. [Șăineanu, ed. VI] împământenire f. indigenat, naturalizare: împământenirea se dă de puterea legislativă.
4. [DEX '09] ÎMPĂMÂNTENI, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În Evul Mediu, în Țările Române) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
5. [MDA2] împământeni [At: NEGRUZZI, S. I, 422 / Pzi: ~nesc / E: în- + pământean] 1-2 vtr A (se) stabili într-un loc. 3-4 vtr A (se) integra în viata localnicilor Si: a (se) naturaliza. 5-6 vtr (Fig; d. obiceiuri, idei etc.) (A face să prindă sau) a prinde rădăcini. 7-8 vtr A (se) introduce. 9-10 vtr A (se) generaliza. 11 vt A îngropa. 12 vt (în Evul Mediu, în țările române) A acorda cuiva printr-un act domnesc calitatea și drepturile de pământean.
6. [CADE] ÎMPĂMÎNTENIRE sf. ⏲ 1 Faptul de a împămînteni ¶ 2 Drepturile căpătate prin împămîntenire, indigenat.
7. [CADE] ÎMPĂMÎNTENTI (-enesc) vb. tr. și refl. ⏲ A (se) face cetățean al unei țări, a-i da drepturile civile și politice, a (se) naturaliza: pr. ext.: atîtea litere prisoselnice... începuseră a se împămînteni în limba noastră (NEGR.) [pămîntean].
8. [DEX '98] ÎMPĂMÂNTENI, împământenesc, vb. IV. 1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – În + pământean.
9. [DLRLC] ÎMPĂMÎNTENI, împămîntenesc, vb. IV. Refl. A se stabili temeinic într-un loc (devenind stăpîn pe o bucată de pămînt), a se integra în viața localnicilor, a nu mai fi considerat ca străin. Viața lui Gheorghe Dima și-a aflat rost pentru o vreme în înfruntarea nestăvilitei vieți a apelor Siretului. Pe urmă, prinzînd drag de oameni și de locuri, omul s-a împămîntenit cu totul. GALAN, Z. R. 45. ◊ Fig. Atîte litere prisoselnice ce, încetul cu încetul, începuseră a se împămînteni în limba noastră. NEGRUZZI, S. I 261.
10. [DLRLC] ÎMPĂMÎNTENIRE, împămînteniri, s. f. Acțiunea de a se împămînteni și rezultatul ei. Pedantismul... au produs o literatură fără viață, espusă criticei și care niciodată nu va cîștiga dreptul de împămîntenire în sînul unui neam ce au improvizat minunatele balade. RUSSO, S. 43.
11. [Șăineanu, ed. VI] împământenì v. a face pământean.
12. [Scriban] împămîntenésc v. tr. Fac pămîntean, acord aceleașĭ drepturĭ ca și pămîntenilor (indigenilor), naturalizez. V. refl. Mă așez definitiv undeva. – Rar și pămîntenesc.
13. [Scriban] împămînteníre f. Indigenat, naturalizare.
14. [DOOM 3] împământenire (stabilire într-un loc, integrare) s. f., g.-d. art. împământenirii; pl. împământeniri
15. [DOOM 2] împământenire s. f., g.-d. art. împământenirii; pl. împământeniri
16. [DOOM 3] !împământeni (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împământenesc, 3 sg. împământenește, imperf. 1 împământeneam; conj. prez. 1 sg. să împământenesc, 3 să împământenească
17. [DOOM 2] împământeni (a ~) (a stabili într-un loc, a integra) vb., ind. prez. 3 sg. împământenește, imperf. 3 sg. împământenea; conj. prez. 3 să împământenească
18. [IVO-III] împământenesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL