1. [DEX '09] ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.
2. [DEX '09] ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.
3. [DEX '09] ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.
4. [DEX '09] ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
5. [DEX '09] ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
6. [MDA2] împăiajena v vz împăienjeni
7. [MDA2] împăianjena v vz împăienjeni
8. [MDA2] împăiejena v vz împăienjeni
9. [MDA2] împăiejeni v vz împăienjeni
10. [MDA2] împăiejina v vz împăienjeni
11. [MDA2] împăienjăni v vz împăienjeni
12. [MDA2] împăienjena v vz împăienjeni
13. [MDA2] împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.
14. [MDA2] împăingina v vz împăienjeni
15. [MDA2] împângeni v vz împăienjeni
16. [MDA2] împânjăni v vz împăienjeni
17. [MDA2] împoijini v vz împăienjeni
18. [CADE] ÎMPĂIENJENI, ÎMPĂI(E)JENI (-enesc), ‼ ÎMPĂI(E)NJENA (-enez) vb. tr. și refl. 1 A (i se) acoperi ochii cu o ceață (ca și cu o pînză de păianjen), a turbura vederea: o ceață întunecoasă îi împăienjează ochii (DLVR.); am simțit că mi se împăienjează ochii și mi-a turburat văzul (ISP.); a treia zi începe fața omului a se strica și a se împăienjena (PRV.-MB.); ochii mi se împăienjenesc și mă dor de atîta lumină (VLAH.) ¶ 2 A face să nu se mai distingă bine: seara începea să împăienjenescă dulce formele din valea Podenilor (CAR.).
19. [DLRLC] ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.
20. [DLRLC] ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.
21. [DLRLC] PAINGINI vb. IV v. împăienjeni.
22. [DLRLC] PAINJENI vb. IV v. împăienjeni.
23. [DLRLC] PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.
24. [DLRLC] PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
25. [DLRLC] PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
26. [DLRM] ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.
27. [Șăineanu, ed. VI] împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].
28. [Scriban] împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.
29. [Scriban] painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.
30. [DOOM 3] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, 3 pl. împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
31. [DOOM 2] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
32. [MDO] împăienjeni
33. [IVO-III] împăienjenesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL