1. [DEX '09] ÎMPĂIAT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele jupuită a fost umplută cu paie pentru a-i da înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-iat] – V. împăia.
2. [MDA2] împăiat2, ~ă a [At: EMINESCU, N. 52 / V: ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: împăia2] (D. animale) A cărui piele a fost jupuită și umplută cu paie pentru a-i da un aspect asemănător cu cel natural.
3. [MDA2] împăiat1, ~ă a [At: MARIAN, ap. DA ms / V: (reg) ~pai~, ~iet / Pl: ~ați, ~e / E: împăia1] 1 (D. oi) Cu lână nouă. 2 (D. lână) Care nu se desprinde. 3 (Fig; d. om; îla) Cu barba ~ă Căruia începe să îi crească barbă.
4. [DLRLC] ÎMPĂIAT, -Ă, împăiați, -te, adj. (Despre animale) A cărui piele a fost jupuită și apoi umplută cu paie, pentru a da impresia de animal viu. În capul de sus al scării, un urs împăiat ține în labele lui mari o scrumieră. STANCU, U.R.S.S. 42. Se opri încîntat în sala în care era așezat frumos, pe mese, materialul didactic cu care fusese înzestrată școala: globuri pămîntești, instrumente inginerești... animale împăiate, un schelet. CAMIL PETRESCU, O. I 193. Mă apropiam cu gîndul sfiicios, tremurînd, d-acea vestită școală, ca de un urs împăiat, gata să fug. DELAVRANCEA, H. T. 86.
5. [DEX '09] ÎMPĂIA, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [Pr.: -pă-ia] – În + paie (după fr. empailler).
6. [MDA2] împaiat, ~ă a vz împăiat1
7. [MDA2] împăia1 vri [At: GIUGLEA, C. 19 / Pzi: ~iez / E: ml *impalliare ] 1-2 A crește oilor lână nouă, scurtă și moale, primăvara.
8. [MDA2] împăia2 vt [At: DA ms / Pzi: ~iez / E: în- + pai, după fr empailler] A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia un aspect asemănător cu cel natural.
9. [MDA2] împăiet2, ~ă a vz împăiat2
10. [MDA2] împăiet1, ~ă a vz împăiat1
11. [CADE] ÎMPĂIA (-păiez) vb. tr. 1 A umplea cu paie: ~ o saltea ¶ 2 ~ un animal, a îndesa cu paie pielea unui animal, ca să arate cum a fost viu.
12. [DLRLC] ÎMPĂIA, împăiez, vb. I. Tranz. A umple cu paie pielea unui animal jupuit, pentru a obține înfățișarea unui animal viu.
13. [Șăineanu, ed. VI] împăià v. a prepara animale moarte așa ca să le dea aparența vieții. [Lit. a le pune în paie].
14. [Scriban] împăĭéz v. tr. (d. paĭe). Umplu cu paĭe orĭ cu alt-ceva, cum se face cu animalele moarte ca să se conserve: a împăĭa un lup.
15. [DOOM 3] împăia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăiez, 3 împăiază, 1 pl. împăiem; conj. prez. 1 sg. să împăiez, 3 să împăieze; ger. împăind
16. [DOOM 2] împăia (a ~) vb., ind. prez. 3 împăiază, 1 pl. împăiem; conj. prez. 3 să împăieze; ger. împăind
17. [MDO] împăia (ind. prez. 3 sg. și pl. împăiază, 1 pl. împăiem)
18. [Argou] împăia, împăiez v. t. (intl.) a ucide.
19. [DAR] împăia, pers. 3 sg. împăiază, vb. I refl. (reg.; despre oi) primăvara oile se împăiază = le cresc sub firele vechi de lână alte fire noi (pai); a năpârli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL