1. [DEX '09] ÎMPĂCIUITORISM s. n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ P. gener. Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism.
2. [MDA2] împăciuitorism sns [At: SCÎNTEIA, 1951, nr. 1947 / E: împăciuitor + -ism] 1 Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergențe. 2 Încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. 3 (Pgn) Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva.
3. [DLRLC] ÎMPĂCIUITORISM s. n. Atitudine oportunistă care se manifestă în mișcarea muncitorească prin tendința de a acoperi greșelile altora pentru a-și ascunde propriile greșeli, prin încercarea de a aplana conflictele de clasă sau chiar de a se împăca cu dușmanul împotriva intereselor clasei muncitoare. Este imposibil să învingi devierea de dreapta, oportunistă, fără să duci o luptă sistematică împotriva împăciuitorismului, care ascunde sub aripioara lui pe oportuniști. STALIN, O. XI 256. – Pronunțat: -ciu-i-.
4. [DN] ÎMPĂCIUITORISM s.n. Atitudine conciliatoristă, de aplanare a conflictelor de clasă. ♦ (P. ext.) Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pron. -ciu-i-. / < împăciuitor + -ism, după rus. primirencestvo].
5. [MDN '00] ÎMPĂCIUITORISM s. n. atitudine de aplanare a conflictelor sociale; conciliatorism. ◊ (p. ext.) îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. (< împăca)
6. [DOOM 3] împăciuitorism (desp. -ciu-i-) s. n.
7. [DOOM 2] împăciuitorism (-ciu-i-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL