1. [MDA2] împăcăluire sf [At: PRAVILA (1814) 106/10 / Pl: ~ri / E: împăcălui] (Înv) 1-3 Împăcare (1, 5-6).
2. [MDA2] împăcălui vtrr [At: CDDE / Pzi: ~iesc / E: împăca + -lui] (Înv) 1-2 A (se) împăciui (1-2).
3. [DAR] împăcălui, împăcăluiesc, vb. IV (reg., înv.) a (se) împăca, a se împăcelui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL