1. [MDA2] îmbunător, ~oare [At: URECHE, ap. LET. I, 154/19 / Pl: ~i, ~oare / E: îmbuna + -(ă)tor] 1 a Care îmbunează (1). 2 a Împăciuitor. 3-4 smf, a (Persoană) care lingușește.
2. [CADE] ‡ ÎMBUNĂTOR adj. verb. ÎMBUNA. Lingușitor: aduna oameni de nimică și ~i (M.-COST.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL