1. [MDA2] îmbunătățare sf vz îmbunătățire
2. [DEX '09] ÎMBUNĂTĂȚA vb. I v. îmbunătăți.
3. [DEX '09] ÎMBUNĂTĂȚI, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătăța vb. I] – În + bunătate.
4. [DEX '09] ÎMBUNĂTĂȚIRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. – V. îmbunătăți.
5. [MDA2] îmbunătăța v vz îmbunătăți
6. [MDA2] îmbunătăți [At: BIBLIA (1688) 2741 / V: (înv) ~ța (cscj; Pzi: ~țez), îmbunăți / Pzi: ~țesc / E: în- + bunătate] 1-2 vtr (A face ca ceva să fie mai bun sau) a deveni mai bun. 3 vt (Imp) A aproba. 4-5 vtr (A face să capete sau) a căpăta o valoare sau calitate superioară. 6-7 vtr A (se) ameliora. 8-9 vtr A (se) îndrepta.
7. [MDA2] îmbunătățire sf [At: DRĂGHICI, R. 153/21 / V: (înv) ~țare / Pl: ~ri / E: îmbunătăți] 1 Determinare a cuiva să devină mai bun Si: îmbunătățit1 (1). 2 (Imp) Aprobare. 3 Ameliorare. 4 Îndreptare. 5 Conferire a unei valori sau a unei calități superioare Si: îmbunătățit1 (5). 6 (Teh) Denumire generică pentru procedee menite să dea unui material o calitate superioară, care să-l facă apt pentru o utilizare specială Si: îmbunătățit1 (6). 7 (Met) Tratament termic al unui metal sau al unui aliaj, care constă într-o încălzire la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de o răcire bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficial Si: îmbunătățit1 (7). 8 (Agr; mpl; șîs ~ funciară) Lucrare de tehnică agricolă, făcută pentru a fertiliza terenurile neproductive, slab productive sau degradate prin dirijarea rațională a apei Si: îmbunătățit1 (8).
8. [MDA2] îmbunăți v vz îmbunătăți
9. [CADE] ÎMBUNĂTĂȚI (-ățesc) vb. tr. A (se) face mai bun (vorb. de un lucru), a aduce (a ajunge) în stare mai bună, a (se) îndrepta, a (se) ameliora: nu știe sămanul... cum să-și îmbunătățească soarta (SB.) [bunătate].
10. [CADE] ❍ ÎMBUNĂTĂȚIMA = ÎMBUNĂTĂȚI.
11. [CADE] ÎMBUNĂTĂȚIRE sf. 1 Faptul de a (se) îmbunătăți ¶ 2 Stare mai bună, ameliorare.
12. [CADE] ÎMBUNĂTĂȚITOR II. adj. verb. ÎMBUNĂTĂȚI. Care îmbunătățește. II. sm. Cel ce îmbunătățește.
13. [DLRLC] ÎMBUNĂTĂȚI, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătăța, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.
14. [DLRLC] ÎMBUNĂTĂȚIRE, îmbunătățiri, s. f. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei; ameliorare, îndreptare. V. perfecționare. Electrificarea va aduce după sine o simțitoare îmbunătățire a traiidui material și cultural al maselor muncitoare. IST. R.P.R. 742. Simțea acum cum crește în el pînă la exaltare dragostea pentru lumea aceea necăjită și dorința de a contribui la îmbunătățirea soartei acestei lumi care era și lumea lui. BUJOR, S. 167.
15. [Șăineanu, ed. VI] îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună.
16. [Scriban] îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ.
17. [DOOM 3] îmbunătăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățesc, 3 sg. îmbunătățește, imperf. 1 îmbunătățeam; conj. prez. 1 sg. să îmbunătățesc, 3 să îmbunătățească
18. [DOOM 3] îmbunătățire s. f., g.-d. art. îmbunătățirii; pl. îmbunătățiri
19. [DOOM 2] îmbunătăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățesc, imperf. 3 sg. îmbunătățea; conj. prez. 3 să îmbunătățească
20. [DOOM 2] îmbunătățire s. f., g.-d. art. îmbunătățirii; pl. îmbunătățiri
21. [IVO-III] îmbunătățesc, -țeam 1 imp.
22. [DE] ÎMBUNĂTĂȚÍRE (< îmbunătăți) s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbunătăți și rezultatul ei. 2. (TEHN.) Tratament termic aplicat oțelurilor pentru a le mări rezistența și a le conferi calitățile necesare prelucrărilor ulterioare; constă din călire, urmată de revenirea la o temperatură înaltă, inferioară însă celei de călire. 3. (AGR.) Îmbunătățiri funciare = ansamblu de lucrări tehnice și biologice folosite în agricultură pentru valorificarea terenurilor improprii sau slab productive (ex. organizarea teritoriului, irigarea, desecarea, îndiguirea, conservarea solului etc.); ameliorații.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL