1. [DEX '09] ÎMBULZEALĂ, îmbulzeli, s. f. Îngrămădire de oameni (rar, de obiecte); înghesuială; aglomerație. – Îmbulzi + suf. -eală.
2. [MDA2] îmbulzeală [At: GCR. II, 22/33 / V: ~zală / Pl: ~eli / E: îmbulzi + -eală] (Ccr) Îmbulzire (1).
3. [CADE] ÎMBULZEALĂ (pl. -zeli) sf. 1 Îngheșuială: pe tot brîul cheului e ~, fierbere, amestec de limbi (VLAH.) ¶ 2 Îngrădire prea mare de lucruri [îmbulzi].
4. [DLRLC] ÎMBULZEALĂ, (rar) îmbulzeli, s. f. (Uneori determinat prin «de lume», «de oameni») Îngrămădire mare de oameni, înghesuiți fără nici o ordine; înghesuială, îngrămădeală. În Iași, în cele trei zile ale sărbătoririi lui Cuza-vodă, a fost îmbulzeală nemaipomenită de lume. SADOVEANU, O. VI 477. Prin prăvălii e o îmbulzeală ș-o zarvă amețitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 388. ♦ (Rar) Îngrămădire de obiecte în dezordine. Trebuia multă luare-aminte, căci noaptea era neagră și, prin îmbulzeala multor vapoare, ușor se putea întîmpla o ciocnire. DUNĂREANU, CH. 92. ♦ (Concretizat, neobișnuit) Mulțime de oameni. Îmbulzelile apropiate ascultau cu uimire și înfricoșare. SADOVEANU, F. J. 25.
5. [Șăineanu, ed. VI] îmbulzeală f. înghesueală.
6. [Scriban] îmbulzeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a se îmbulzi, aglomerațiune.
7. [MDA2] îmbulzală sf vz îmbulzeală
8. [DOOM 3] îmbulzeală s. f., g.-d. art. îmbulzelii; pl. îmbulzeli
9. [DOOM 2] îmbulzeală s. f., g.-d. art. îmbulzelii; pl. îmbulzeli
10. [DRAM 2021] îmbulzeálă, îmbulzeli, s.f. Înghesuială, aglomerație. – Din îmbulzi + suf. -eală (DEX, MDA).
11. [DRAM 2015] îmbulzeală, îmbulzeli, s.f. – Înghesuială, aglomerație. – Din îmbulzi + suf. -eală (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL