1. [MDA2] îmbuibător, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 319 / Pl: ~i, ~oare / E: îmbuiba + -(ă)tor] 1-4 Care îmbuibă (1-2, 4-5) Si: (înv) îmbuibăcios (1-4).
2. [DLRLC] ÎMBUIBĂTOR, -OARE, îmbuibători, -oare, adj. (Rar, despre mîncări) Care îmbuibă, care este prea îmbelșugat. Îmbuibătoarea cină a părintelui egumen făcu că a doua zi, cu adevărat, eram bolnav. NEGRUZZI, S. I 319.
3. [DLRM] ÎMBUIBĂTOR, -OARE, îmbuibători, -oare, adj. (Rar, despre mîncăruri) Care îmbuibă. – Din îmbuiba + suf. -(ă)tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL