1. [DEX '09] ÎMBUCĂTĂȚIRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți.
2. [MDA2] îmbucătățire sf [At: CONTEMP., 1949, nr. 126, 13/5 / Pl: ~ri / E: îmbucătăți] Tăiere a ceva în bucăți Si: fragmentare.
3. [DLRLC] ÎMBUCĂTĂȚIRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți; fig. destrămare.
4. [DEX '09] ÎMBUCĂTĂȚI, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți.
5. [MDA2] îmbucătăți vt [At: ARDELEANU, V. P. 213 / Pzi: ~țesc / E: în- + bucată] A tăia ceva în bucăți Si: a fragmenta, (rar) a îmbucăți.
6. [CADE] ÎMBUCĂTĂȚI 👉 ÎMBUCĂȚI.
7. [CADE] ÎMBUCĂȚI, ÎMBUCĂTĂȚI (-ățesc) vb. tr. = BUCĂȚI: în loc să îmbucățească moșia, a început a o împreuna și mări (ION.).
8. [DLRLC] ÎMBUCĂTĂȚI, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți. A îmbucătăți carnea.
9. [Șăineanu, ed. VI] îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.
10. [Scriban] îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.
11. [DOOM 3] îmbucătățire (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățirii; pl. îmbucătățiri
12. [DOOM 2] îmbucătățire (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățirii; pl. îmbucătățiri
13. [DOOM 3] îmbucătăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățesc, 3 sg. îmbucătățește, imperf. 1 îmbucătățeam; conj. prez. 1 sg. să îmbucătățesc, 3 să îmbucătățească
14. [DOOM 2] îmbucătăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățesc, imperf. 3 sg. îmbucătățea; conj. prez. 3 să îmbucătățească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL