1. [MDA2] îmbucări [At: I. CR. III, 345 / Pzi: ~resc / E: îmbucare] 1 vt A hrăni vitele. 2 vr (Nob; d. vite) A se hrăni. 3 vr (Nob; d. vite) A se sătura.
2. [DLRM] ÎMBUCĂRI, îmbucăresc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A da de mîncare vitelor. 2. Refl. (Despre vite) A se hrăni, a se sătura. – Din îmbucare (< îmbuca).
3. [DEX '09] ÎMBUCARE, îmbucări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbuca. ♦ (Concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – V. îmbuca.
4. [MDA2] îmbucare sf [At: MURNU, O. 175 / Pl: ~cări / E: îmbuca] 1 Luare a ceva de mâncare în gură Si: îmbucat1 (1), îmbucătură (1). 2 Înghițire bucată cu bucată Si: îmbucat1 (2). 3 Înghițire dintr-o dată Si: îmbucat1 (3), îmfulecare. 4 Mâncare în grabă Si: îmbucat1 (4). 5 Gustare. 6 (Pgn) Luare a mesei Si: îmbucat1 (6). 7 (Nob) Punere la gură a unui instrument pentru a sufla în el Si: îmbucat1 (7). 8 (Reg) Mestecare în gură a alimentelor destinate copiilor mici, înainte de a le da copilului, pentru a le putea digera mai ușor Si: îmbucat1 (8). 9 Îmbinare a două obiecte la extremitățile lor Si: îmbucat1 (9), îmbucătură (5). 10 (Ccr) Încheietură a bârnelor la unghiurile unei case Si: îmbinare, îmbucat1 (10), îmbucătură (6), împreunare, încheiere. 11 Închidere a unei răni Si: îmbucat1 (11).
5. [DOOM 3] îmbucare s. f., g.-d. art. îmbucării; pl. îmbucări
6. [DOOM 2] îmbucare s. f., g.-d. art. îmbucării; pl. îmbucări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL