1. [MDA2] îmbrobodea sf [At: MARIAN, NU. 767 / Pl: ~ele / E: îmbrobodeală] (Pfm) Broboadă.
2. [DLRM] ÎMBROBODEA, îmbrobodele, s. f. (Reg.) Broboadă. – Din îmbrobodeli (pl. lui îmbrobodeală).
3. [DEX '09] ÎMBROBODI, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl;, a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A înșela, a minți pe cineva. – În + broboadă.
4. [MDA2] îmbrobodi [At: PANN ap. GCR. II, 362 / V: împr~, împropodi / Pzi: ~desc, îmbrobod / E: în- + broboadă] 1-2 vtr A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. 3-4 vtr (Fig) A (se) învălui. 5 vt (Fam) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect. 6 vt (Fig) A amăgi. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva (la ochi) A cuceri pe cineva. 8 vt (Îae) A înșela. 9 vt (Fig) A spânzura.
5. [MDA2] împrobodi v vz îmbrobodi
6. [MDA2] împropodi v vz îmbrobodi
7. [CADE] ÎMBROBODI (-odesc) vb. tr. și refl. 1 A (-și) înfășura capul cu o broboadă, cu un văl, etc.: nevestele se piaptănă cu conciu și se îmbrobodesc cu ștergare lungi (VLAH.) ¶ 2 Ⓕ A acoperi ca și un văl: lacrimile îmbrobodiră fulgerarea ochilor lui (BĂLC.); un nor de fum îmi îmbrobodi un moment vederile (GN.) ¶ 3 Ⓕ F A înșela, a-l face să creadă lucruri ce nu sînt: pe acești bărbați mai adesea îi îmbrobodesc femeile lor (ISP.)
8. [DEX '98] ÎMBROBODI, îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl; a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect. – În + broboadă.
9. [DLRLC] ÎMBROBODI, îmbrobodesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A acoperi capul cuiva cu o broboadă sau cu altă învelitoare. O săteancă bătrînă o îmbrobodea pe Hanora cu o basma. CAMILAR, N. I 103. [Îl] înfășase și-l îmbrobodise ca pe copii. ȘEZ. II 200. (Refl.) S-a îmbrobodit și s-a cinchit înaintea vetrei. SADOVEANU, O. I 329. ◊ Fig. Nori cenușii, încărcați mai mult de pulberea ridicată de pe drumuri decît de ploaia din cer, îmbrobodesc zarea îndepărtată. CAZABAN, V. 136. Pîcla deasă-mbrobodește munții nalți. ALECSANDRI, P. III 642. (Refl.) Ceriul cel limpede se îmbrobodește cu nori întunecoși. RUSSO, O. 24. 2. Fig. A înșela, a minți, a păcăli. V-au îmbrobodit și pe voi, măi feciori... rîse Cocoran. CAMILAR, TEM. 160. Dacă erai înțeles cu ei și-ai vrut să mă îmbrobodești, atunci ești un pungaș. PAS, Z. II 172. Spui tu drept, mamă, nu mă îmbrobodești cu vreo minciună? GALACTION, O. I 73. Vă pot... spune în față curat cine sînt și cum v-am îmbrobodit și v-am jucat. GHICA, A. 691. – Prez. ind. și: îmbrobod (CONTEMPORANUL, IV 44).
10. [Șăineanu, ed. VI] îmbrobodì v. 1. a acoperi capul miresei cu o broboadă (în ziua de cununie); 2. fig. a acoperi cu un văl: lacrimile îmbrobodiră fulgerarea ochilor lui BĂLC.; 3. fam. a captiva, a seduce: îl îmbrobodești ca p’o muiere PANN.
11. [Scriban] îmbrobodésc și (Olt. Munt. vest) probodésc v. tr. (d. broboadă saŭ bg. pobradĭy, îmbrobodesc). Acoper capu cu broboada. Fig. Îmbolmojesc, păcălesc, înșel.
12. [DOOM 3] îmbrobodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodesc, 3 sg. îmbrobodește, imperf. 1 îmbrobodeam; conj. prez. 1 sg. să îmbrobodesc, 3 să îmbrobodească
13. [DOOM 2] îmbrobodi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodesc, imperf. 3 sg. îmbrobodea; conj. prez. 3 să îmbrobodească
14. [IVO-III] îmbrobodesc, -deam 1 imp.
15. [Argou] îmbrobodi, îmbrobodesc v. t. a convinge pe cineva să accepte realitatea așa cum îi este înfățișată, împiedicându-l să vadă adevăratul ei aspect; a înșela
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL