1. [MDA2] îmbrăcățel, ~ea a [At: PĂSCULESCU, L. P. 42 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ei, ~ele / E: îmbrăcat2 + -el] (Pop; hip) Care este îmbrăcat (1).
2. [Scriban] îmbrăcățél, -țícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Cam bine îmbrăcat: un băĭat îmbrăcățel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL