1. [DEX '09] ÎMBOLDITOR, -OARE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor.
2. [MDA2] îmbolditor, ~oare a [At: LB / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmboldi + -tor] (Rar; fig) 1 Care stimulează la acțiuni Si: stimulator. 2 (D. vorbe) Care înțeapă Si: caustic, înțepător, usturător.
3. [CADE] ÎMBOLDITOR adj. verb. ÎMBOLDI. 1 Care îmboldește ¶ 2 Ⓕ Înțepător: Cu vorbe îmbolditoare, îl atinge unde-l doare (PANN).
4. [DLRLC] ÎMBOLDITOR, -OARE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. Cu vorbe îmbolditoare Îl atinge unde-l doare. PANN, P. V. I 5.
5. [Șăineanu, ed. VI] îmbolditor a. 1. care îmiboldește: viersul îmbolditor îi părea pe buză OD.; 2. fig. înțepător: vorbe îmbolditoare PANN.
6. [DOOM 3] îmbolditor (rar) adj. m., pl. îmbolditori; f. sg. și pl. îmbolditoare
7. [DOOM 2] îmbolditor (rar) adj. m., pl. îmbolditori; f. sg. și pl. îmbolditoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL