1. [DEX '09] ÎMBLÂNZI, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.
2. [MDA2] îmblânzi [At: PSALT. SCH. 287 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~zesc / E: în- + blând] 1 vt (Înv) A mângâia. 2 vt A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: a domestici, (înv) a blânzi. 3-4 vtr (A face să devină sau) a deveni mai blând Si: a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv) a (se) blânzi. 5 vr (Fig; d. furtună, vânt, voce etc.) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (înv) a se blânzi.
3. [Șăineanu, ed. VI] îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al.
4. [CADE] ÎMBLINZITOR I. adj. verb. ÎMBLINZI. Care îmblînzește. II. sm. ÎMBLÎNZITOARE f. Persoană care îmblînzește animalele (🖼 2695): ~ de lei.
5. [CADE] ÎMBLÎNZI (-zesc) I. vb. tr. 1 A face (mai) blînd ¶ 2 A face să piardă instinctele sălbatece, a domestici ¶ 3 A astîmpăra, a potoli: părintele... aducînd pitaci și colaci... ne-a îmblînzit și treaba mergea strună (CRG.). II. vb. refl.: A deveni (mai) blînd ¶ 2 A se domestici ¶ 3 A se astîmpăra, a se potoli: Dunărea... s’a îmblînzit și s’a dat învinsă în mînile lor (VLAH.) [lat. *imblandīre].
6. [DLRLC] ÎMBLÎNZI, îmblînzesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la animale sălbatice) A face să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui. V. domestici. A îmblînzi lei și tigri. ♦ (Cu privire la oameni, la caracterul lor etc.) A face să fie blînd, a domoli, a liniști, a potoli. Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. ◊ Refl. Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Fig. De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.
7. [Scriban] îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu.
8. [DOOM 3] îmblânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzesc, 3 sg. îmblâzește, imperf. 1 îmblânzeam; conj. prez. 1 sg. să îmblânzesc, 3 să îmblânzească
9. [DOOM 2] îmblânzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzesc, imperf. 3 sg. îmblânzea; conj. prez. 3 să îmblânzească
10. [CECC] Schönheit bändigt allen Zorn. (germ. „Frumusețea îmblînzește orice mînie”) – Goethe, Faust, partea a II-a, act. 3. Corul spune frumoasei Elena: „O, femeie minunată, nu disprețui cinstea de a avea supremul bun!... Își apleacă și cel mai dîrz bărbat simțirea în fața frumuseții”… (trad. Lucian Blaga). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL