1. [DEX '09] ÎMBLĂTITOR, -OARE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor.
2. [MDA2] îmblătitor, ~oare smf, a [At: (a. 1750) GCR II, 59/2 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăci~, îml~, umblăci~, um~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmblăti + -tor] (Reg) 1-2 (Persoană) care îmblătește (1).
3. [CADE] ÎMBLĂTITOR sm. 🚜 Cel ce îmblătește, treierător: doară n’a împărți el grîul cu ~ii (RET.).
4. [DEX '98] ÎMBLĂTITOR, -OARE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor.
5. [DLRLC] ÎMBLĂTITOR, -OARE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. Se îmblătește în doi, trei, patru sau mai mulți îmblătitori. PAMFILE, A. R. 199. Doi dau, doi stau, doi se miră, doi se-nchină? (Îmblătitorii îmblătind). SBIERA, P. 323. La aria cu-mblătitori o duceți. TEODORESCU, P. P. 362.
6. [Șăineanu, ed. VI] îmblătitor m. treerător.
7. [MDA2] îmblăcitor, ~oare smf, a vz îmblătitor
8. [MDA2] îmlătitor, ~oare smf, a vz îmblătitor
9. [DOOM 3] îmblătitor (înv.) s. m., pl. îmblătitori
10. [DOOM 2] îmblătitor (înv.) s. m., pl. îmblătitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL